Necunoaștere

Deși ...
îți știu ochii,
îi simt atât de des asupra mea
scânteietori sub arcuirea sprâncenelor,
învăluindu-mă.
îți cunosc și gura
cum se rotunjește în sărut,
buzele cald-roșii ca de copil,
răscolindu-mă.
și degetele ți le cunosc
terminații nerăbdătoare,
le-am auzit de atâtea ori, oarbe
citindu-mă.
despre gânduri nici nu mai spun,
le știu acolo
tupilate îndărătul frunții,
mângâindu-mă.
ah! și zâmbetul ți-l știu
legănându-se între tine
și cârligul unui semn de întrebare,
pe jumătate rană, pe jumătate curcubeu,
colorându-mă.
îți recunosc până și pașii
nu prea mari și nici prea ușori,
rădăcini tereste ale zborului tău,
colindându-mă.

... dacă cineva m-ar întreba despre tine
m-aș preface că nu te cunosc.
doar tu întreabă-mă,
tu!



18 iunie 2003