Poezie
Sperante absurde
1 min lectură·
Mediu
Iubirea mea toata
e-adanc ingropata
sub vorbe crispate
si vise uitate.
Durerea-i de vina
ca nu am lumina
si stelele toate
pierdute-s in noapte.
Cercuri albe si grele
ma strang intre ele
la mijloc compasul
isi taraie pasul.
Pe buze tacerea
sfideaza caderea
raspunsuri straine
se-odihnesc in ruine.
Sperante absurde
si mute si surde
asteapta cuvinte
din suflete sfinte.
29 octombrie 2002
022607
0
rima nu e fortata, pare natiurala;
imagini frumoase
adica o poezie reusita
imi place mmul!