Dumnezeu numără lacrimile femeilor

închisă în mine ca într-o colivie

adun în sânge plânset cu plânset,

înnod lacrimile una de alta, le înșir pe rânduri inegale

și urzesc din ele un păretar subcutanat

al cicatricilor aspre care încă mă ard

sunt propriul meu memorial

port între pereții sufletului un amalgam de amintiri latente,

ca niște stoluri de păsări negre, cu aripi mari,

care îmi scormonesc la nesfârșit în piept.

sub zbaterea lor cad uneori la pământ,

mă afund într-un hău întunecat

de nisipuri mișcătoare, cu miros apăsător

de migdale amare

am tras, întotdeauna, bățul scurt

viața m-a luat la palme devreme.

în viu mi-a țesut din pielea tânără un preș,

în formă de inimă,

să calce pe el bocancii desperecheați

ai trecătorilor fără nume.

mai apoi, mi-a tatuat pe scoarța cerebrală cuvinte

într-o limbă barbară,

cuvinte ascuțite pe care le-am înțeles târziu,

când strălucirea copilăriei începea să se stingă

și maturizarea timpurie m-a învățat că lumea

nu e chiar așa roz,

că rănile de sub coaste nu se mai vindecă

și că moartea

nu e la alegerea mea

(N.A. Textul de față este reeditat, varianta inițială fiind textul ”întotdeauna am tras bățul scurt”)

","Dumnezeu numără lacrimile femeilor\n\nînchisă în mine ca într-o colivie\n\nadun în sânge plânset cu plânset,\n\nînnod lacrimile una de alta, le înșir pe rânduri inegale\n\nși urzesc din ele un păretar",{"_112":98,"_113":98,"_114":98,"_116":159},42,[],"2026-03-10T15:53:46.000Z",{"_73":163,"_60":164,"_62":165,"_78":79,"_71":166,"_81":167,"_83":84,"_110":168,"_118":170,"_120":171,"_66":124,"_125":103,"_126":6},14200960,"intotdeauna-am-tras-batul-scurt","întotdeauna am tras bățul scurt","

îmi clocotesc în tâmple amintiri noroite,

cu miros puternic de migdale amare.

le car mereu pe umeri,

greutatea lor mă apasă,

mă face uneori să cad

și să mă afund într-un hău întunecat

de nisipuri mișcătoare

viața m-a luat la palme devreme.

în viu

mi-a țesut din pielea tânără un preș

pentru picioarele care mă vor călca

și mi-a tatuat pe scoarța cerebrală,

pentru totdeauna,

cuvinte pe care le-am înțeles târziu,

când copilăria a îmbătrânit

și am învățat că lumea nu e chiar așa roz,

când nu mai aveam cui să-i spun

despre rănile

care nu au vindecare

închisă în mine ca într-o colivie

înnod lacrimile una de alta,

le așez pe rânduri scurte,

inegale

și scriu cu ele un poem

despre cicatricile aspre pe care le port

pe dinăuntru,

ca un muzeu perpetuu,

ambulant

și încă viu

","îmi clocotesc în tâmple amintiri noroite,\n\ncu miros puternic de migdale amare.\n\nle car mereu pe umeri,\n\ngreutatea lor mă apasă,\n\nmă face uneori să cad\n\nși să mă afund într-un hău întunecat\n\nde",{"_112":98,"_113":98,"_114":98,"_116":169},40,[],"2026-03-05T19:11:36.000Z",{"_73":173,"_60":174,"_62":175,"_78":79,"_71":176,"_81":177,"_83":84,"_110":178,"_118":180,"_120":181,"_66":124,"_125":103,"_126":6},14200891,"1001-lucruri-de-facut","1001 lucruri de făcut ","

16C trece prin sat ca un Pac-Man hămesit,

înghite oamenii de prin stații,

îi poartă de-a lungul și de-a latul,

îi urcă îi coboară, îi amestecă bine apoi îi scuipă în oraș

pe te miri unde

nimeni nu zâmbește,

cu toții își molfăie gândurile ca pâinea prăjită la micul dejun,

un bufet suedez provincial, foarte matinal

și fără suedeze.

naivă cum încă sunt îi surâd dimineții

ceea ce nu știu nu are cum să mă afecteze

și cobor hotărâtă să am o zi bună.

aerul răcoros de martie mă zorește,

mă opresc totuși lângă biserică,

plină de speranță îmi fac cruce temeinic

”Doamne-ajută să fie bine!”

ajung devreme la serviciu, deschid geamurile

și beau în liniște o gură de cafea

apoi ridic receptorul:

alo?

și tăvălugul zilei a pornit:

registru, pontaj, dispoziții, telefon,

scrisori, cafea, ziar, dă-mi, fă-mi, cineva râde,

delegații, mărțișor, dosare cu șină, fără șină,

oare ce să mai fac de mâncare?, audiență, copiator,

email, iar cafea, unde e ?, frig, radio agonia,

alt telefon, scări, plicuri, telefon,

hai, du-te, scrie, caută, zâmbește, apă,

mărțișor, iar citește, iar semnează, iar trimite,

iar sună, iar ....

cineva îmi tot răsucește cheița,

de fiecare dată

la maxim

cred că azi voi coace plăcinte cu urdă

","16C trece prin sat ca un Pac-Man hămesit,\n\nînghite oamenii de prin stații,\n\nîi poartă de-a lungul și de-a latul,\n\nîi urcă îi coboară, îi amestecă bine apoi îi scuipă în oraș\n\npe te miri unde\n\nnimeni",{"_112":115,"_113":115,"_114":98,"_116":179},44,[],"2026-03-03T10:39:56.000Z","canonicalContext","isFollowing","authorId","canModerateText","canModerateComment","canComment","canDistinguish","canReportText","canReportComment","starCount","isStarred","textStatus",2,"textRelations",{"_197":-7,"_198":199,"_200":201},"parent","translations",[],"replici",[],"collections",[],"similarTexts",[206,211,215,219,223],{"_73":207,"_62":208,"_24":209,"_210":89},51466,"Și ce dacă e toamnă?","/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/51466/si-ce-daca-e-toamna","authorName",{"_73":212,"_62":213,"_24":214,"_210":89},78124,"Renaștere","/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/78124/renastere",{"_73":216,"_62":217,"_24":218,"_210":89},60481,"Ultima zi","/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/60481/ultima-zi",{"_73":220,"_62":221,"_24":222,"_210":89},50299,"Adio dar! Rămân cu tine!","/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/50299/adio-dar-raman-cu-tine",{"_73":224,"_62":225,"_24":226,"_210":89},69019,"În palme, destinul","/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/69019/in-palme-destinul","illustrations",[],"authorRoles",[231,232,233,234,235,236,237,238],"active_member","comentator","moderator","new_member","recommender","redactor","trusted_author","trusted_redactor","currentCoverImage","timingToken","1773808017344.766e41d090f7b1f4de337ebfea0d624dd1edf6306bd5929723d3595d5760b237","hasAudio","audioRecordings",[],"canUploadAudioOwn","canUploadAudioAny","editorInfo","textAuthorMembruId","currentMembruId","actionData","errors"]

Despre aceasta lucrare

Cum sa citezi

Comentarii (1)