-2-
Au trecut zile și totul a revenit la normal. Nu s-a mai întâmplat nimic. Carmen era mai liniștită. Deși nu putea să uite acea noapte, încerca să o ignore, să nu se
Detectivul Antonescu a plecat iar Carmen a rămas în tăcere. Așezată pe un fotoliu, privea în gol. Era atât de descurajată. Oare cine ar putea să-i facă toate aceste lucruri ciudate și de ce? De ce
A doua zi, Sâmbăta, s-au trezit de dimineață și după ce au servit micul dejun, au plecat acasă la Carmen pentru a-și lua câteva haine și lucruri necesare cu ea.
Au ajuns acolo și primul lucru
-3-
Era într-o zi de Vineri. Carmen tocmai se pregătea să plece spre casă, de la birou. Dacă tot era ultima zi de lucru din săptămână, a sunat-o pe Camelia și s-au înțeles să iasă împreună la un
Dimineața, razele soarelui a strălucit la geamul tinerei fete, trimițându-i un zâmbet cald care i-a încălzit sufletul. O rază de speranță a răsărit în inima ei.
Carmen privea afară la copacii
Adrian a ieșit în grabă din casă, repezindu-se în gerul necruțător, a luat calul și trăsura și a pornit către sat. Ningea fără întrerupere și abia vedea drumul ascuns în zăpadă.
Era în
Act I
Ea iese din baie într-un prosop. Se privește atent în oglindă.
E o zi atât de importantă.
Se îmbracă încet. Își pune o rochie scurtă, decoltată și transparentă. Se machiază cu
Era dimineața, de vreme, pe la ora 7. Am bătut încet la ușă. Nu a răspuns nimeni. Am așteptat câteva momente apoi am intrat tiptil în cameră.
Am rămas mută de uimire. Nu era nimeni în odaie. Iar
M-am trezit de dimineață, am băut o cafea, m-am îmbrăcat și am pornit spre birou. Ca în fiecare dimineață, m-am îndreptat spre stația de taxi. Însă pe stradă m-am răzgâdit. Strada era neobișnuit de
A violat-o cu sălbăticie, a ștrangulat-o, apoi a aruncat-o în Mare. Când viața ei a început să se schimbe în mai bine, s-a și sfârșit. S-a stins și nimeni n-a băgat de seamă.
Totul s-a întâmplat
Perdeaua se mișca încet ca și cum cineva stătea ascuns după ea. Apoi muzica... se auzea muzică dintr-o altă cameră. O melodie clasică... \" La Primavera\" , de Vivaldi. Carmen s-a ridicat ușor,
Ceasul a sunat zgomotos. Cei doi au tresărit, și-au deschis ochii, s-au privit lung ca și cum fiecare încerca să-și adune memoria. După câteva secunde au izbucnit în râs.
Cerul era înnorat, erau
Toni Antonescu, detectivul de la \"Security Agency\", un bărbat de vreo 40 ani, tuns scurt, aranjat, cu părul negru, cu ochii negrii, mari, cu genele lungi și sprâncene foarte groase, era genul de
S-a trezit de dimineață, de fapt nu dormise toată noaptea, s-a îmbrăcat cât se poate de decent și cu pașii rari a pornit la liceu.
Nu se grăbea.
Pentru ea era prima zi. Avea
MD