Furia Singuratatii

Azi m-ai lăsat Te-ai descompus în moarte Pământul și țărâna ne desparte. Nici nu mi-ai dat un semn! De mi-ai fi spus Măcar în șoapte... Priveam în gol Cu genele-nghețate Lângă coșciugul cu florile uscate. Am vrut să plâng, Dar am găsit doar lacrimi moarte... Și m-am scârbit De damele nerușinate! Rimelul le curgea Pe fețele crispate Și-mi arătau lacrimile vărsate... Și liniștit de-i fi Acolo-n moarte În țărâna și lutul Cu oasele sparte Eu te blestem În fiecare noapte!