loc de-mpăturit,

momentul incepe cu \"ficțiuni ca o amintire\" si se sfarseste in imagini stoarse noaptea. placerea este impaturita intre subiectul si obiectul amintirilor care sunt dorite cu orice pret, inchipuite sau stoarse din clipele placerii de a fi intr-o buna forma de singuratate.
viata devine abstracta, traita prin semne. placerea nu este privita in ochi, nici luata de coarne ci personajele (singuratatii) se descarca de intimitate la spate...

interesanta imaginea placerii din forma singuratati fertile:
\"plăcerea mea
e o formă de singurătate
expertă în embrioni
și-mi atrage atenția
că zâmbesc prea mult\".


inchipuirile erotice aprind trupul si-l face sa transpire:
\"apa-mi tresare din chibrituri\"

imi place cum ai pus naftalina locul de-mpaturit :)
numai bine.

descifrarea ta
ma incanta la fel de mult
ca indrazneala de a zugravi de prin mine,

multumesc, Andrei Lucian
cu drag!

chiar dacă nu e nici împăturită nici
împachetată
eu ți-am pus aici o după-amiază

se plimbă o pată pe zid
o siluetă
poate așa arată
singurătatea

o proiecție

în lung
în lat
așa
și pe dincolo
am numărat podele
un adevăr stabil auriu și lucios
îmi priveam sandalele pielea
ca a oricărei femei
sunt
o femeie

nu-mi stă carnea bine pe mine

vocile alunecă mi se frâng
gleznele e prea
tristă muzica asta
foarte tristă
de parcă ar ști că
sau poate că nu
cafeneaua e goală trotuarul e
gol
îmi dau lacrimile ea
plânge
afară e prea soare
eu
fumez prea mult

nu am nici o poză pentru
vorbele astea

multumesc mult,
din toate sensurile multumesc-ului
ziua e luminata acum

pacat doar ca nu sunt mai dese dupa-amiezele,
asa cum erau odata,
cand nu ne ajungeau cuvintele

asta-i adevarul meu stabil si auriu
din toate gleznele, muzicile, cafenelele

dar nu oricare, cu drag, Roxana