Carmen

-3- Era într-o zi de Vineri. Carmen tocmai se pregătea să plece spre casă, de la birou. Dacă tot era ultima zi de lucru din săptămână, a sunat-o pe Camelia și s-au înțeles să iasă împreună la un film și după film poate vor merge la Disco. De multă vreme nu s-au mai distrat, nu au mai ieșit nicăieri. După ce a închis telefonul, a lăsat totul în ordine la birou, s-a dus în grabă acasă. Se chinuia să deschidă poarta când a observat că era ceva schimbat. Poarta... poarta era vopsită, cineva i-a vopsit poarta în roșu. \'Of, nu se poate!\' \'Iar începem cu lucrurile astea ciudate. \' S-a îndreptat către poarta vecinilor să întrebe dacă știu ceva despre poarta ei. A sunat de câteva ori dar nimeni nu a răspuns. S-a întors, a intrat în curte și în cutia de poștă era un pachet mic de culoarea roșie. L-a deschis repede să vadă ce e... un CD. \'La Primavera, Vivaldi \' \'Oare cine, ce vrea de la mine? \' A intrat în casă și a început să se schimbe. Simțea nevoia să plece de acasă. Începea iar să tremure de teamă. Se îmbrăca în dormitor când muzica a început lin. A tresărit de spaimă. Aceeași melodie. Era acolo. Cineva era în casă. A fugit în salon dar nu era nimeni, decât muzica. S-a îndreptat spre CD player, a oprit muzica și a aruncat la pământ aparatul care s-a făcut bucăți prin toată camera. Și-a luat cheile, telefonul, geanta și a ieșit în fugă din casă. A închis ușa deși era convinsă că era cineva înăuntru dar nu avea decât să rămână acolo. Asta în caz că nu avea o cheie, ceea ce era foarte probabil. Abia când a ajuns lângă un taxi a respirat puțin mai ușurată. S-a dus direct la Camelia. După ce Camelia a ascultat-o de la început până la sfârșit a spus pe un ton foarte serios: \'Trebuie să mergi la poliție! \' \'Glumești! Vrei să merg la poliție să le spun că cineva îmi pune muzică, Vivaldi, tot mereu și mi-a trimis un CD și mi-a vopsit poarta?! \' \'Ai dreptate, dar ce poți face? \' S-au oprit amândouă privind afară. A început să plouă. \'Se pare că nu mai mergem nici la film, nici la Disco \', a spus Carmen pe un ton ironic, întrerupând tăcerea apăsătoare ce se lăsase în încăpere. \'O să te muți la mine pentru o vreme \', a spus Camelia. \'Să fug de acasă? \' \'Nu am altă idee. Sincer, cred că e un psihopat care vrea doar să te înnebunească. \' Carmen s-a așezat într-un fotoliu, obosită și descurajată. Încerca în zadar să se relaxeze, adevărul era că era speriată și terorizată. \'Ce m-aș fi făcut fără tine? \' Camelia a privit-o zâmbind. \'Nu fi așa romantică, o să te pun să speli vasele zilnic. \'