mă dori!....îmi mori larg spre fundul văii
în gândul prea preocupat de prăpăstii
ca să te mai găsească în mine și-n minte
peste apusuri slăbite de sensuri
și peste veri fără sâni și ispite,
cu
Am visat că ți se deșteptau mugurii,
știi, mai sus, in sprâncene
iar crengile ... crengile mă-mbrățișau
spre stânga, știi, mai spre răsărit.
Ai miros de copac tânăr,
de pământ proaspăt, dar
cu țipete de-o șchioapă,
peste pereții orbi,
căznindu-se să treacă
în fară-de-ferestre-a lume,
uitate ca-ntr-un joc bizar-
leagăn de ghionoaie,
-ncadrate-ntr-un chenar-
la margini de ploi,
îmi colorezi adâncul ce dă-n pârg,
și-n mine culorile de bază se frâng
și norii ... de la mijloc mă-nveșmântă,
și veacul inimii de flori mă frământă.
îmi cobori obloanele spre
Ia-mă cu tine în gând,
pe pleoape de lună...
curgeri de azi înspre ieri,
ne leagă-n cunună.
Mă potolește rar și aprig vântul,
rostire în chenar apos...
lasat-am pe masă cuvântul
și luntrea
Ce-mi spuneai? că-ntre eu și tu
cresc doar păsări mai albastre?
Ce-mi ziceai? că doar în mine
îți încolțesc florile de lut?
Că doar în crevasele mâinilor mele
se pot odihni șuvițele
Te iubeam de dimineață,
în comoditatea ceștii cu ciocolată,
și la amiaz’ la fel,
în pastele cu sos și piper.
Te adoram spre seară, uitată
moțăind în fotoliu, decolorată.
Te-nlănțuiam în
Ecouri pustii,
din pasari abrupte,
razbat pan la noi
in tipete mute.
Copaci destramati,
in cete lugubre,
isi stramba padurea
sub valuri carunte.
Din sticla opaca-i
dadusei sa
Mi-ai urcat culoarea spre celalalt
capat al lumii, de-din-zori,
trecand somnoros cu privirea si mana,
prin padurea de stele
a primului meu infinit.
Ai ochit salba de margean,
cununa pe
Am dat intai tarcoale afara,
Acelasi cerc, apoi, odaia-ti strange;
Te astept demult intr-o tigara,
Din care numai scrumul plange.
Te asteptam, un melc osos, fara de casa.
Te asteptam, cu
Mi-ai amortit arterele
Si venele mi se scalambaie
Catarandu-se tot mai adanc in
Scoarta cereasca.
Mi-am prafuit, se vede, degeaba retina.
Din picurii de nisip,
Bolnav de geana stanga,
Tu
adormi-ti-ar ochii stramb,
sa pot sa ma pot strecura-ntr-un gand,
sa-ti proptesc geana mai deasa,
sa-ti aburesc coltul de ferastra,
sa-ti adulmec fericirea,
sa-ti plamadesc din vise
Mi-ai deviat fiinta inspre-un nisip de ganduri...
Coboara-te cu mine, sa adormim prin samburi
Sa ne hranim din fiinte de nealbastru rar,
Sa luam aici si Moartea, ce-n noi o nastem iar!
Ori
Am rasarit, copac pe dos,
intr-o lume simulata,
cu crengile avantate-n pamant si
cu lumina cerului in radacini aplecata.
Ma cobor mai intrauntru-n piatra
si rasuflu mai a abur
