câteodată privesc din afară
încrucișarea de drumuri aride
centrul literei în care mă aflu
trupul care e altul de la o zi la alta
sufletul dând suflet
unor existențe ratate
întruchipând
ea palidă sângele parcă-i albise
singurul lucru adevărat
singura care vede omul
nu un milion de fațete toate împrăștiate
spune că într-o zi voi avea copii
poate vor fi bastarzii
Tristețea lovește tăioasă
despărțirea aleargă printre noi
rece și albă și vie
ceva a pătruns înăuntru
un vânt dinspre nord
spărgând trăirea
în mărgele de sticlă colorată
rămâne să-mi aud
luna se sfărâmă pe trupuri argintate
suflu-i de felină deschide toți ochii
noaptea poartă oameni în talpă
carnea se întinde cleioasă și verde
pământul îmbrățișează orice arcuire
orice
cântă a singurătate
tăioasele game ale nopții.
orașul zvâcnește pe muzici asonante
crustele soarelui se usucă-n amurg.
Razele cad în pământ:
războinici uciși
se prăbușesc neputincioși în
Atingerea gândurilor, troiene necontrolate ce mă îmbie spre tine,
infuzii ce mă lovesc în abruptul stomacului.
Lumea ca un balon de săpun pocnește la cea mai lentă suflare.
E inuman să
În casa bunicilor
poc poc papucii pe gresie
ai să te lovești poc poc
motanul s-a și ascuns sub pat
În grădină înfloresc trandafirii
roșii
panglicile fetiței zvârcolite de vânt
caisele crăpte
azi râul respiră
transparenta masă lichidă străpunsă de ace solare
apare ca o fâșie inertă
răsfățându-și frumusețea capela și podul
prind viață în ritmul răgușit al apei
pescărușii ciugulesc
pielea gălbuie parcă murdară
trăda sfârșeala ce te-a cuprins
căutam să nu mă pierd
în forme precum
gura ta colțuroasă
nasul piramidal
doream să plonjez
ca o lebădă
în noaptea ochilor tăi
să
dulce tristețe a toamnei
adăpostită în mine
azi soarele îmi pare o himeră
sufletul o groapă comună
în care inimi de îngeri
zac aruncate
e prea dimineață
căldura trupului se stinge încet
iar
de ceva vreme lumea
s-a mutat în camera mea
noaptea și ziua
se iubesc de nebune
soarele nu a uitat
să treaca și pe la mine
mă mira puterea lui
de a se naște în fiecare dimineață
cu alt
bătrâne lasă lacrimile
să curgă șuroi
ai să pleci
eu plâng
pentru cât
mai am de stat pe aici
când se ascund cuvintele
am să-ți rostesc rugile
când ești obosit
am să-ți zâmbesc fericirea
cu
ascultă
tăcerea noastră nu servește
la nimic
privirea spune mult
dar nu destul
corpul scufundat în brațele tale
tânjește
vara transpiră
liniștea emană mirosuri suculente
un cuvânt un
atunci a fost fericirea
zâmbetul tău revărsa lumină
cu pumnul mi-ai sugrumat gândurile
am reușit să respir
mirosea a răsărit de vară
a bere a oraș
noi doi
o idee a lui dumnezeu
un moment
o
viața: instrucțiuni de utilizare
visarea dăuneaza grav sănătății
si cauzează prăbușiri violente la sol
învața să-ți folosești picioarele
cît mai tîrziu
oricum nu vei ajunge prea departe
evită
cu mîinile întinse spre ziua
în care nepăsarea ta mi-a înghețat pulsul
apuc gerul simțurilor de atunci
îl aduc aici și acum
să-mi răcorească pielea
să-mi liniștească suflul
să-mi înghețe
mi s-a atrofiat sufletul
nu mai suportă nici o greutate
se rupe ușor la cea mai mică emoție
gîndurile o iau razna
conexiunile se încurca
și lumea se preschimbă
într-o imensă farsă
rațiunea
Cad in lume ca un picur de ploaie de vara: racoroasa, nesigura, nestiind unde am sa ajung, al cui pamant are sa ma absoarba si impreuna cu cine am sa devin noroi. Prin mine viata se descompune in
Si in dimineata aceasta uitase sa isi curete pantofii. Talpa colectase noroiul ultimelor zile, cate o mostra a fiecarei strazi pe unde trecuse. Ploua de cateva zile deja cu mici pauze, o ploaie
\"Nu pot sa ma mint pe mine, nici pe altii nu reusesc sa ii pacalesc. Scenariul se tot repeta: iar am rolul sotului iubitor si tandru. L-am invatat cu timpul. Ama ma citeste si stie ca nu sunt
Un cer de toamna mohorat
Cum l-am vazut in vis odata,
Peste oras a aparut
Si nu e pentru prima data!
Si un copac iar s-a uscat
E galben e atat de trist,
Orasul parca s-a schimbat
Si toamna
Esti inger cu aripe negre
Esti demon binecuvantat,
Un lucifer in iad picat
Sau drac ce-n rai revine.
Nu esti sfant,nici venerat
Nu ai cazut nici in pacat,
Eu nici nu te-am sacralizat
Dar
Cer albastru,cer senin,
Pasari mari ce zboara lin,
Soarele ce straluceste,
Lumea parca o trezeste.
Viata curge mai usor,
Peste munti si pe sub nori,
Prin poiene si campii,
Vad din nou acele