Poezie
Tristeți de sticlă
1 min lectură·
Mediu
Tristețea lovește tăioasă
despărțirea aleargă printre noi
rece și albă și vie
ceva a pătruns înăuntru
un vânt dinspre nord
spărgând trăirea
în mărgele de sticlă colorată
rămâne să-mi aud vocea
să văd ochii aprinși
picurați din sticla universală a artistului
care a rotunjit toți ochii
spre a ne arăta neputința
în fond sunt strânsă într-un trup pirpiriu
și asta mi-e penitența
002563
0