Mitu Cristian

Relativitate care duce uneori la necunoastere. V-as recomanda cu caldura o carte daca imi permiteti. Este vorba despre Religia Iubirii scrisa de Pr. Ilarion V. Felea(probabil editura Reintregirea- Alba Iulia). Cu siguranta va va face interesat de o astfel de minte. Multumesc pentru tot. Cu bine.
(este doar o recomandare de la un necunoscut). Tot ce am scris am scris din respect pentru un scriitor si pentru un om.

Un omagiu plin de recunostinta pentru Sfantul Nicolae. Ma bucur enorm pentru tine si pentru incercarea ta de a face cunoscuta sfintenia. Felicitari si cu siguranta sa stii ca Sfantul Nicolae nu iti va uita incercarea ta frumoasa.

O poezie foarte frumoasa. Ma ierti te rog pentru cuvantul putin prea personal, insa m-am \"indragostiti\" de poeziile tale, daca se poate spune asa. Scrii foarte profund si frumos, mai ales daca ti-ai ales tema iubirii. Felicitari si multumiri pentru tot.
Cristian

O poezie frumoasa, traitoare. Eu as fi schimbat putin ultimul cuvant din penultimul vers, deoarece parca nu se potriveste in armonia textului. In rest, e dragut. Multumim pentru ca l-ai scris. (si data cred ca trebuia sa fie cu 2009). Ai grija de tine.
Cristian

Felicitari! Este o poezie care curge lin, ducandu-te nu prea departe de unde isi doreste autorul. Cu bine.

Foarte frumos. Felicitari pentru poezie. Ai cateva expresii foarte placute. Cu bine!

Nu iti fa griji, nu esti uitata. M-a adus la pagina ta un comentariu de al tau. Asupra poeziei ar fi cate ceva de spus: idei stilistice, fel de interpretare etc., insa nu imi doresc momentan nimic, deoarece esti la inceput si in loc de o incurajare spre a scrie mai mult si mai frumos cateoadata critica dezamageste. Si eu sunt tot incepator, chiar daca am sters poeziile de pe site:P..insa imi place sa imi aduc aminte de voi, de tine- cei care aveti talent chiar daca il investiti nu intotdeauna cel mai bine. Felicitari pentru toate! Asa e la inceput; esti singur, nevizitat si uitat:P..poate va trece; depinde de tine. Cu bine. Multa bafta in continuare

Buna ziua! Poezia \"Calatorul\" e frumoasa ca si tematica, insa nu prea sunt de acord cu ultima strofa..deoarece nu e corect spus. Dumnezeu te ia de pe pemanta atunci cand considera cel mai bun timp prielnic pentru starile tale bune, si nu te transforma in altceva..vei fi acelasi, numai insa depinde unde..asta e important...spor la scris..Cu bine.

Nu stiu ce sentimente sau ce trairi sa desprind din aceasta noua intalnire alaturi de domnului Augustin. Dansul, din cate am citit eu este talentat si inzestrat insa isi foloseste talentul in partile negativiste ale adevarului. Cel putin dupa parerea mea, pe domnul Buzura nu il vad ceva in viitor, doar o fasie de poezie, scrisa cu talent dezlantuit. Scria, parca N. Stanescu ca poeti nu exista ci poezie(parca). Sper sa ajunga si la ratiunea care trebuieste cu adevarat unui sciitor, la indeletnicirea intelepciunii, la chezasia lucrurilor bine infaptuite, la moralul omului pios. Ramas-bun.

Nu doresc intrigarea poetului, doar aducerea dansului spre real. Poezia aceasta, printre multe altele le gasesc posace, necioplite si destul de banale. Imi pare rau, deoarece as dori de la d-vs ceva cu totul deosebit, care sa aduca inima aproape de cuvintele poetului, nu sa o dezamageasca. Cum spunea Stanescu, \"poetii nu exista, poezia insa da\"- sau ceva in genu\' ..nu imi mai amintesc precis. Ramas-bun.

Imi pare bine pentru d-vs, ca a-ti reusit sa aduceti in fata insemnatatea unei carti atat de placute. Am urmarit cu atentie, comentariile unora cu privire la personalitatea si integritatea ieromonahului Savatie in credinta si in felul de a fi. Nu vreau sa aduc plusuri sau minusuri nicaieri, deoarece inca nu cunosc si poate nici nu vreau sa cunosc, abilitatea unui poet de a-i face pe cei din jur sa creada in cuvintele sale. In privinta mea, ieromonahul Savatie m-a ajutat enorm, indirect, prin scrierile sale publicate in mod special pe internet, deoarece ele mi-au adus linistire atunci cand in jurul meu totul ma aducea la starea mea de neputinta si de pacat. V-as recomanda o carte daca imi permiteti si le-o recomand multora, de fapt sunt doua: prima( Fericitul Ioan Maximovici, Editura Sophia parca), iar a doua(Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose, tot Sophia editura). Ambele carti se refera la Dreapta Credinta, insa fiecare dezvolta oarecum subiecte destul de departe de a fi similare. Cartea parintelui Serafim este o carte filosofica, de o mare frumusete, plina de adevaruri ceresti, ce i-au fost descoperite unui geniu pamantean. Dar, va las sa descoperiti singura, adevarurile si necesitatea Ortodoxiei. Cealalta carte, aduce aminte tot de un fericit parinte, Arhiepiscopul Ioan Maximovici care a fost episcop intai in Shaghai, apoi in San Francisco, plin de Duh Sfant si viata sfanta. Sper din tot sufletul ca sa va regasiti printre randuri, printre trairi, printre adevaruri. Imi pare rau pentru ca unele indicii in privinta unor opere ne fac uneori critici redutabili.
Amintiti de filosofi pagani in textul de mai sus, insa ei au grait doar din intelepciunea lumii de aici, cu greseli, cu erezii, caci daca nu cunosti ataci in mod cert. Nu vreau sa fac reprosuri nimanui caci nu merita asta nimeni, numai eu. Sper ca ireversibilitatea timpului sa nu atraga necunostinta adevarului, ci doar sa accentueze rostul de pe acest pamant trecator. Imi cer iertare pentru tot si ramas-bun.

Dupa cum si imaginea copertii cartii, asa mi se pare si ideea pe care o abordeaza poetul in carte. Dansa cauta sa explice despre relativitatea si tangenta ei la subiectul propus, insa modul de a-si arata perfectiunea subiectului ales este una confuza, care relateaza idei si conceptii cu totul neadevarate. Nu vreau sa fac antireclama unei carti, insa numai coperta si afisajul ei indica stupiditate si necunoastere. Imi pare rau ca e asa. Ramas-bun.

Felicitari pentru poem. Ati reusit sa atingeti o farama din vesnicie. Cu toate ca ea nu poate fi exprimata in cuvinte pe o coala de hartie, totusi sunt incercari frumoase care iata ca ating suflete impovarate de agonia poeziei fara sentimente. Tema poeziei sa stiti ca a fost totul, nu talentul, nici incercarile; Ramas bun.

Parca m-am saturat sa scriu numai texte care critica in loc sa laude, dar totusi nu pot tacea. In primul rand \"Dumnezeu\" se scrie cu \"d\" mare. Daca spui ca te lasa in genunchi si pleaca la Vecernie este pentru ca nu esti si tu la Vecernie, alaturi de El, nu fiindca s-a saturat de tine. Cu toate ca este valabila si ultima parte deoarece numai in pacat traim si in nevrednicie. In privinta textului nu cred ca ar avea prea multe lucruri comune cu titlul. Dar cum am spus vreau sa si laud; te astept draga mea cu lucruri venite din inima, din suflet care sa dea viata acestui site agonic care de multe ori inspira restristea. Te rog sa nu te intristezi pentru ce am incercat sa iti spun, doar sa iei aminte. Ramas bun.

In privinta citatului de mai sus..eu cred ca tragedie nu este nici una nici alta atat cat vorbim de firul vietii trupesti, insa in privinta sufletului, tineretea lui este cel mai frumos lucru si minunati sunt oamenii care sunt copii in nevinovatie, sinceritate, tandrete etc. Eu cel putin asa cred. Ramas bun.

Cu-adevarat curgator textul. Foarte ritmic si frumos. Felicitari si numai bine.

Foarte frumos! O poezie reusita din multe puncte de vedere. In privinta citatului dat anterior de d-l Emil; care e tragedia mai bine-spus, faptul ca imbatranim sau ca ramanem tineri? Eu zic ca citatul d-lui Wilde e irelevant si fals totodata. Ce frumos este sa vezi o persoana ce inca nu si-a pierdut din inocenta copilareasca; a imbatrani e firesc cu trupul, dar a ramane tineri e ceva ce trebuie luptat poate pentru a o avea. Eu zic ca mai frumos este sa fii tanar cu sufletul si batran in corpul, dar intelept si credincios. Sunt stari ce trebuiesc traite la randul lor desprinzand din ele esentialul si frumusetea.
Inca o data felicitari pentru poezie d-ra Ana. Cu bine..

Asa-i suntem total diferiti in privinta cautarilor noastre. NU mai vreau sa mai intru in contradictie cu d-vs deoarece nu intelegi supunerea mea fata de Dumnezeu; iar d-vs nu credeti asadar nu pot decat sa sper ca va va lumina Cineva in privinta asta si nu veti mai trai in intunericul nesupunerii fata de El. In privinta libertatii va inselati, a fi liber nu inseamna sa nu ai Creator pe altcineva decat pe tine insuti, ci inseamna a fi in comuniunea cea mai inalta intre tine si Creator, numai atunci putand fiind liber fata de lume si fata de tine, avand ca intelegere pe Iisus Hristos. Exista sute de dovezi privind asta, dar automat pentru cine nu vrea, normal ca nu poate intelege. Iarta-ma pentru tot si as dori sa termin aceasta \"disputa\" aici, daca se poate..Te rog lucreaza cu gandire spre ceva ce este mai presus decat fiinta omeneasca, deoarece noi oamenii nu putem fi liberi atunci cand suntem plini de greseli si de pacate, iar Prin Dumnezeu ne putem elibera odata cu apropierea de El, de pacate, fiind in libertate desavarsita, pe care oamenii nu o pot intelege. Cu bine..

Abia acum am inteles care sunt trairile tale sau scopurile tale cu aceasta viata. Cu toate ca e cam amara lumea ta, fiindca sa stii ca daca traiesti numai pe cateva principii de viata, risti sa le pierzi pe celelalte. Daca nu cauti, inseamna ca ai gasit, dar mai exact ce ai gasit nu mi-ai explicat, deoarece dai exemple numai pe intriga, acoperind virtutile ce cu adevarat conteaza. Problema este in felul urmator: de exemplu, eu, vreau sa stiu pentru ce ma aflu in lumea aceasta si scopul ei deasemenea vreau sa il descopar, dar ma lovesc de incercari, ispite greutati etc., care ma descurajeaza. Daca ai lua in absurd numai fiintele noastre, a ta si a mea, abia atunci ai putea sa spui ca nu cauti un Adevar, dar si atunci trebuie; atunci de ce atati Sfinti-Parinti, filosofi, carturari, genii etc., au incercat sa inteleaga scopul manifestarii lor fata de lume si fata de divinitate. Unii prin ajutorul lui Dumnezeu si prin nadajduinta lor au reusit sa patrunda anumite lucruri ce lumii i se parea a fi un paradox. Dar totusi avem dovada ca au reusit, au invins puterile raului si a celor din jur prin diferite moduri; cu cat te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atat te lepezi de pacate, fiindca nu ai cum sa fii slujitor la doi stapani*.
Dragostea de viata ce exprima in acest context? Alergarea dupa triumful lumii si toate celelalte, sau supunerea fata de Dragostea infinita.Sau crezi ca supunerea inseamna inrobire, inlantuire, in cazul de fata. Libertatea suprema nu poate fi decat prin Dumnezeu. Ceea ce numim noi libertate in ziua de azi sunt seci(poate nu trebuia sa il folosesc), uitand ca tu esti facut de Cineva si nu din un stramos comun om-maimuta, precum afirmaa stiinta de pretutindeni. Daca ne-am fi tras din \"om-maimuta\" de ce in zilele noastre nu se mai intampla acest lucri. S-a oprit procesul de dezoltare al maimutei si nu mai poate deveni om. E aproape de absurditate. Dar totusi omul rau intentionat poate nascoci orice fel de idee privind existenta. Sa stii ca in iubire nu exista margini, noi oamenii avand aceasta posibilitate de a creste in dragoste nu numai pe orizontala dar si pe verticala, ajungand la Dumnezeu, care Este Eternitatea, Alfa si Omega, infinitul, Putere nemaivazuta incat te cutremuri. Am citit undeva ca serafimii(ingeri) au 6 aripi; 2 cu care sa zboare, 2 cu care sa isi acopere ochii atunci cand Il au in fata pe Dumnezeu, fiindca pur si simplu nu exista putinta ca o fiinta ce nu este ca Dumnezeu sa Il cuprinda pe Dumnezeu, nu este posibil, iar doua sa isi acopere fata(nu mai sunt sigur de a treia), deoarece Dumnezeu este ca un Foc ce arde si o lumina ce nu poate fi descrisa in cuvinte.
Probabil imi vei spune ca ceea ce spun sunt doar niste idei, bazate pe nimic sau aproape nimic, dar e tocmai contrariul. eu nu sunt in stare, dar cineva ce traieste in legatura cu Dumnezeu iti poate da motive si fapte pentru care sa crezi in Dumnezeu. E imposibil ca sa fii absurd si sa nu accepti cautarile oamenilor de-a lungul timpului. Iar daca crezi in Dumnezeu, atunci vei face si lucrurile ce tin de Dumnezeu. Exista formalitate dar nu e folositoare, ziditoare mai bine spus. Sa imi lasi si un id de mess, poate mai conversam, daca te intereseaza si nu te-am plictisit prea mult. Cu bine..

numele e cristian, nu-i nimic oricum:P.Imi pare rau pentru ca uneori suntem presati de idei sau de pareri, ce ne fac supusi, inexistenti. A fi \"satul de Dumnezeu\" este o critica poate prea sumbra, fiindca aceasta parere vine odata cu experientele altora, imprimate carcaterului tau; Sa stii ca daca esti intr-adevar un cautator adevarat in privinta credintei si Adevarului, numai dupa ce te vei regasi printre spusele unor mai-mari inaintasi, abia atunci vei putea discerne un pic ce se intampla prinre noi. Cauta cu cea mai mare sinceritate si credinta, si nu te va parasi Dumnezeu. Desigur, ca daca te rezumi numai la anumite principii care sunt observabile la cei din jur, vei deveni asemenea principiilor. Cu toate ca pana iti va veni acel dor si dragoste pentru ce e sfant, trebuie sa existe si anumite obisnuite, principii; modalitati prin care te vor aduce undeva mai sus decat ce este in lumea aceasta. E foarte greu, dar nu imposibil daca te increzi in cine trebuie. Am si o intrebare, daca se poate, pentru tine: Ce persoana crezi ca ar fi mai indicata pentru o persoana care sa zicem are o problema mare de familie, psihologul, sau preotul-duhovnic? Iarta-ma din nou pentru \"imoralitatea\", pe care am crezut-o de cuviinta la momentul respectiv; in privinta reprosurilor poti sa-i reprosezi in rugaciunea ta, sau in convorbirea ta cu Dumnezeu, nu intr-un text facut public. Slabiciunile vin uneori din necunoastere; ce nu cunosti indeajuns, deobicei critici. Pretul pe care crezi ca-l platesti pe pamant este infim de mic, fata de cel de dupa moarte. Sa inteleg ca poezia ai scris-o din nevoia sufletului tau, acceptand plata raului pe care l-ai facut? E gresit sa faci ceva ce stii ca va deveni un rau, chiar daca e pentru, sa zicem, ceva bun pana la urma. Imi pare rau daca te simti cateodata ofensat in vreaun fel de cuvintele mele, dar eu sper ca ntr-un sfarsit sa te fac sa intelegi ca scopul acestei vieti nu e acela placut la infatisare. Cu bine..