Poezie
Călătorul...
de vrei să știi...
2 min lectură·
Mediu
Călătorul
Pe-al vieții drum, rătăcitor,
destul de des fără repere,
mai dai de soare, dai de-un nor,
suferi adesea în tăcere!
Și nu e nimeni să-ți arate
pe unde-ar trebui de-ajuns!
Doar Doamne-Doamne, când socoate,
îți pune punct! E deajuns!
Și te transferă-n altă lume,
același, dar sub altă formă.
Lăsăm sau nu în urmă, urme…
Totul în viață se transformă!
Joaca
Dintr-un cuvânt scot iute-un vers
și, dintr-un vers, un univers.
Cu universuri paralele..
pot să ajung chiar și la stele...
Pot scrie și pentru copiii
dar mă citesc și-adulții (vii)...
Doară adulții, poți să știi,
sunt deseori niște copii
mai rău crescuți!
Nici ei nu știu
cum trece viața și, târziu,
se miră că a și trecut...
Nici n-au trăit..și i-a durut...
n-au știut lua..nici n-au cerut...
Câteodată, aud versul!
Dar, foarte rar, în universul
lor se ascunde fericirea...
Nu știu a-și limpezi privirea,
nu simt că viața e frumoasă…
Ei știu doar slujbă și…acasă!
Nu se încântă la culori...
Calcă răzoarele de flori
și-ți intră încălțați în suflet,
lăsându-te fără răsuflet
că și vecinii fac la fel!
La fel, apel apoi rapel...
Primul fulg de nea
A căzut primul fulg de nea, sărutat de o rază de soare..
O steluță de vis, de vis împlinit, ce nu moare
dar e în transformare!
Din stea de cristal în strop de cleștar,
din ploaia de stele în ploaie de rouă,
ne picură-n suflet fericirea și nouă!
Ne-amintește în toamnă de zile senine,
de primăvara ce prea încet vine
dar...vine!
Și de Moș Crăciun ce acum e pe drum…
De bradul cel verde și plin de comori
pe care copii, și nu numai, îl așteaptă în zori.
De colindători...de dulciuri și flori...de-ai iernii fiori...
De dragi sărbători!
012595
0
MC