dex spune ca focul este o
ardere violenta cu flacara
si cu dezvoltare de caldura
corect dar incomplet!
cert este ca focul a ajuns pe pamant
in urma unui scurtcircuit din
sistemul nervos al
escaladez varful cu dor
in cautarea luminii
pasii tai pretutindeni si nicaieri
doar flori de colt crescute in urma lor
te simt te respir te savurez
degetele mele mangaie
arcuirea ta peste
pe o margine de petala
un strop sta pe ganduri
sa ramana sau sa cada
mai asteapta mai viseaza dar
mirajul zborului il incita
induiosat de atata puritate
soarele-si trimite o raza
pe care urca
rupandu-si
bucati din
propriul corp
soarele-mi ofera
cina cea de taina
ca desert un
corn cu luna
si o bautura
de cateva stele
in final
cu o raza ma
sterge la gura
stinge becul
si-mi
in gara noua
garnituri vechi
se perinda
impiegatii
coloane infinite
ale prezentului
plutesc
agatati de
culoarea verde
in babilonia
de glasuri si
fluieraturi
calatorii
galaxii
ascendente
cuvantul-sageata
si trece-mi-l
prin inima
iau eu fraza-ghilotina
si-ti decapitez
visele
privind la cele
doua continente
se ineaca
copilul in ocean
si ce daca!
in varful degetului aratator
e isus rastignit
in varful degetului aratator
imi duce crucea
in varful degetului aratator
il acuz
in varful degetului aratator
e samanta si vantul
dupa dex ploaia este precipitatie
atmosferica sub forma de picaturi
de apa provenite din condensarea
vaporilor din atmosfera...
o versiune cam amorfa!
la concret ploaia este iubirea
privindu-te descopar
nelinistea mea
cerul albastru pravalindu-se
peste mine indoiala
in fructul de maine
urmele pasilor mei
pierduti de fantezia ta
visele mele inflorite
in iarna sufletului
mai incet va rog
nu-i deranjati pe morti
lasati sa se coaca viata in ei
lasati-i sa se pregateasca
in tihna pentru viata de apoi
pentru noile iubiri si
incercari care-i asteapta
sa-si caute
hotarat lucru ma aflu in
tara cautatorilor de...premii
caut in capacele de bere
razuiesc etichete ma
pierd in fosnetul...celofanelor
cautandu-l pe marele bingo
ca sa ma duca in sudul
ce-i asta domnule regizor?
a fost vorba ca turnam
un film realist si nu o parodie
ce cauta antichitatea si evul mediu
in neocapitalismul nostru postmodern?
ce cauta uneltele vorbitoare
un vis
izgonit din rai
de propriul vis
fugind continuu
de propriul eu in
bratele altui vis
etern hartuit de
mania starnita
de propriul vis
cateva cuvinte
pierdute pe drum
amintind
ziua se naste gravida
cu mine
intretinandu-i flacara
ma dizolv in ea
stau si ma mir
de unde atata perfectiune
intr-un singur om
in a face bine sau rau
presiunea hazardului se
masoara in
ajungand ecoul pana la mine
stiu ca existi undeva
undeva in tara minunilor
a luminilor a fericirii unde
stapana fiind suferi de
lipsa de lumina si fericire
imi spune asta mana ta pe care
o
cuvintele mor in picioare
zambetul pe drum
iubirea escaladand inima
bunatatea in timpul zborului
fumul premergand focului
noaptea sub greutatea zorilor
iar noi cautandu-ne
