MITRUT S IOAN

răsuciți de vânt bătuți de ploi cu moartea în ochi dansăm sublim pe peticul de pământ ce refuză să moară eclipsa ucide cuvântul

suprarealistă oglinda își varsă fierea pe fiecare vis ce trece prin fața ei cuvintele mărgele răsfirate în aerul vâscos își dau duhul pentru fecioara ce doarme în giulgiu alb trezit la

munti de nestare nasc pasari de piatra ce taie fata albastra torente de voma coloreaza campul inflorit un geam deschis la suflet sloboada avioane de hartie in valea seaca de

tinandu-ne de mana paseam amandoi pe plaja nascuta din soare in cautarea ecoului marii din scoicile rapuse de iubire fiecare pas te picura pe tine pe retina mea castele de nisip imprejmuite de

pentru adriana sub cascada teiului tau inflorit pe marginea unui suras ne-am intalnit ca pe cuibul ei de zmeur casta sa-ti mangai pasarea maiastra cristale verzi

la o parte celule moarte primavara bate la geam desteptarea madam! lasa nostalgiile si explicatiile primavara e aici si te vrea nu fii catea! arata-ti farmecele si nu

lumanarea lacrimand pe zambetul din poza ingalbenita

incolacita in jurul spitei de bicicleta volbura ridicandu-si florile la cote tot mai inalte

apa pe terminate florile in agonie vaza aurita sclipind in soare

cantarul perfect da si ia in egala masura timpul

liftul oranduirile planeta maimutelor

in transee mustele sorbind sangele eroilor

scapara chibrit arzand intunericul din ochii mei orbi

piinea inceputa paharul jumatate gol asteptand gura care le-a luat virginitatea

te sun nu-mi raspunzi stiu ca esti acolo si tu stii ca stiu dar nu-mi raspunzi iti vorbesc dar tu-mi trimiti tacerea mi-e dor de sarea si saliva ta stiu ca si tie dar nu-mi raspunzi iti cer

scapara chibrit arzand intunericul din ochii mortii

mai incet va rog nu-i deranjati pe morti lasati sa se coaca viata in ei lasati-i sa se pregateasca in tihna pentru viata de apoi pentru noile iubiri si incercari care-i asteapta sa-si caute

in gara noua garnituri vechi se perinda impiegatii coloane infinite ale prezentului plutesc agatati de culoarea verde in babilonia de glasuri si fluieraturi calatorii galaxii ascendente

rupandu-si bucati din propriul corp soarele-mi ofera cina cea de taina ca desert un corn cu luna si o bautura de cateva stele in final cu o raza ma sterge la gura stinge becul si-mi

primele iubiri uitate in primavara din ierbar

lumina calda ascunsa in nisipul ochilor visand

dimineata topit in ei ochii tai ma conduc pana la poarta unde imi zambesti imi faci cu mana si adanc oftezi la pranz duioasa imi intinzi mainile tale suave ca strugurii ca sa beau si sa

ca niste soldati cazuti la datorie zac mustele in borcanul cu miere

escaladez varful cu dor in cautarea luminii pasii tai pretutindeni si nicaieri doar flori de colt crescute in urma lor te simt te respir te savurez degetele mele mangaie arcuirea ta peste