Miriam Cristina Constantin

Ma bucura faptul ca poezia aceasta m-a facut sa revin pe agonia cu un comentariu..:) Mie mi se pare ca textul asta are o modestie poetica ce face sa se schimbe toate coordonatele dragostei lirice. Adica nu se teme sa restranga sfera publicului numai la \"ea\", cea care e indemnata sa rescrie poezia sau...povestea... Recunosc ca mi se pare destul de bulversant \"și nu te gândești numai la noi/durerea întregii omeniri îți dă centru în fața mea\", pentru ca ea nu se rezuma la a fi numai o jumatate cosmica imperfecta, ci intregeste sensul lumii cu preocuparea ei pentru contextul in care se dezvaluie cuplul. Vad si un joc foarte captivant care m-a lasat cu intrebarea \"e cuplul salvarea sau lumea e salvarea cuplului?\" Mi-a placut foarte mult poezia si modul in care, fara teama esecului de marketing, a ramas un text amprentat de empiric, fara sa se rezume la organe prefacute peste noapte din banalitati ale unei existente nepoetice in figuri de stil :) Iti multumesc si iti urez multe scrieri asa...

Chiar mi-ar placea sa mai invat cate ceva, fara suparari, jigniri de prisos si ironii nereusite. Ma bucura ca cineva intelege asta..prin urmare, multumesc lui Enache Ionut Laurentiu si Medeei pt ca, in definitiv, nu e vorba despre vreun premiu Herder :)

Imi cer scuze ca am uitat sa va multumesc pentru parerile, (bune, rele, nu conteaza) sustinute si surprinzator de amuzant expuse in toata haituiala asta critica de pe aici ;) Va multumesc, ati reusit cu lejeritate si spontaneitate un ton mai destins decat s-au chinuit altii sa incropeasca :)

Domnisoara Livia Stefan, pronumele \"domnisoara\" este unul de, subliniez, politete. El denota superioritate in imaginatia dumneavoastra, cea care va permite sa aveti texte geniale. Felicitari! Eu nu am nimic impotriva faptului ca nu digerati textul de pe aceasta pagina si, in definitiv, nici nu ma intereseaza, asta dupa excogitatiile dumneavoastra nocturne si pe alocuri necontrolate. Ultima precizare o fac in legatura cu modul dumneavoastra de a va exprima si cu aprecierile facute intr-o bezna totala, dat fiind faptul ca nu ne-am mai intalnit nici macar in scris. Si rugamintea mea ar fi sa nu va mai adresaTI la persoana a 2-a sg, ci sa ma tratati cu \"superioritate\" sau cu politete, depinde cum am parcurs fiecare primele 7 trepte si cum vreti sa interpretaTI.
Domnule Florian Silisteanu, va multumesc si dumneavoastra pentru aprecierile lipsite de finetea la care ma asteptam atunci cand v-am cunoscut, a nu se interpreta ca as fi draguta dumneavoaastra caci, spre deosebire de domnul Raul Huluban, dumneavoastra chiar m-ati cunoscut. Regret ca v-am provocat un asemenea disconfort si ca v-ati simtit indatorat sa va razboiti aici, de pe pozitii, evident, inegale in zilele astea ce au o conotatie deosebita pentru \"poeti\". Va multumesc oricum pentru osteneala si regret plictisul cu care a trebuit sa va confruntati.
Last but not least, multumesc pentru pareri, pentru sugestii, celor care au dat dovada de eleganta si care nu au recurs la metode grosiere de exprimare a anumitor opinii, fie ele si mai putin favorabile. (Liviu Nanu, Katya Kelaro, Negru Vladimir, Dan Carlea).

Stefan, iti multumesc pentru aprecieri. Domnisoara Livia Stefan, va multumesc si dumneavoastra, imi exprim deosebita multumire ca ati ales ca loc de revolta pagina mea,dar, totusi, am rugamintea ca, urmatoarea data cand mai faceti afirmatii cu privire la subiectivitatea (a se citi peiorativ, nu ca subiectivitatea ar fi un lucru rau in general)unora sau altora sa aveti si argumente, altele decat cele marcate de o vadita subiectivitate, ce va fuge din \"condei\", dumneavoastra de aceasta data.... Va urez lectura placuta a propriilor creatii!

Ioana, iti multumesc pentru...incurajare. Sincer, nu credeam ca spleen-ul se poate bucura de instelari de vreun fel! :) M-ai contrazis neasteptat... Da, \"statuie\" se repeta cam obsedant, dar am vrut sa risc asa, ca sa subliniez o anumita stare si sa incerc sa suplinesc oarecum neajunsul titlului, din care nu cred ca reiese foarte clar legatura cu imaginile statice si faptul ca ele sunt \"motorul\" spleenului.. Multumesc pentru atentionare si pentru zambetul de seara.

Poate că nu aș reuși să redau cu acuratețea ce se impune cuvintelor sentimentul care m-a încercat când am citit \"ai reușit să surprinzi o stare anume\".. Și, totuși, am să încerc.. A fost inocenta bucurie că cineva, nu oricine, căci am și dat fuguța pe pagina de autor :), a întrezărit tremurul sezonierei mele. Și..da, îmi place că l-a ghicit a fi un al cincilea anotimp, unul care există separat și, paradoxal, trăiește cu fiecare \"ano-timp\" în parte.. Mulțumesc, Miriam.

Cu placere descopar versuri sfaraind de imagini poetice pline de plasticitate si care reusesc fara gres sa surprinda, fara sa se piarda in digresiuni, asa-zise critice, esentialul emotiei lirice. Dar, ce-i drept, sunt un recent explorator al site-ului si inca luptator cu diacriticele :))
\"camerele astea subtiri ca niste membrane de timp\" - sunt membrane de timp, adica asa diafane ca \"timpurile\" se intrepatrund - trecut, prezent, viitor, in orice ordine... Frigul inseamna conservare, asta de la cultura indusriala care a introdus, din fericire, frigiderul in casele noastre :) Astfel cred ca se naste in pantecele memoriei frigul, adica amintirile conservate-\"cum am stat candva amandoi pe marginea oblica a secundelor\". Apoi (m-am repezit sa scriu ca \"marginea oblica\" e pleonasm, dar, evident, greseam), simbolizeaza \"timpul abrupt\" in care se desfasurau toate cele din timpul trecut..
Mult succes pe cai literare si poeme, ca acesta, impachetate cu file de emotie! :)

Mltumesc pentru trecere, ca asta e formula.. :)
Dar, mai ales, multumesc pentru o indepartare a insingurarii in ceea ce priveste desfrunzirea sufletului. Si-ul acela, inchis parca nehotarat, e foarte important pentru mine :)
Si...da, si in sufletul meu..
E epidemie, sa-nteleg?! :))

Asa e.. nebanuite sunt caile Doom-ului :)
Nu ma pot manifesta pentru o atitudine mai mult sau mai putin partinitoare a celor care impun, poate pripit, evotutii/involutii ale limbii literare. Si nici pentru vulg. Pot doar sa spun/scriu ca forma asta a verbului \"a aseza\" nu e tocmai noua, adica dateaza de acum vreo trei ani(sigur de atunci, de mai inainte - probabil, dar deja nu mai pot sta eu drept marturie a problemei in cauza), cand eu cercetam cu frenetism dictionarele pentru a-mi indeplini dezideratul universitar :))
Ce sa mai zicem de academicele \"niciun\" si \"nicio\"?!
Da...zacar ar fi ceva :)) aaa...si paltaloni, tzoclu etc..
\"De fapt\" ar fi chiar tristete patologica, cel putin pentru mine.. Ca am fost asa buni prieteni..:)
Oricum...etimologia are metode tare dragalase de a explica fenomenele astea de neexplicat. Eu nu detin pana in prezent nicio - asa, ca la carte - argumentare pertinenta si demna de a-mi fi luata in nume de etimologa.:)
Last, but not least, multumesc pentru incursiunea facuta in versurile astea de toamna, necliseu, sper eu!
Multumesc si pentru dezvaluirea gandurilor de reforma sau cel putin de sincera nemultumire in ceea ce priveste noile orientari ale dictionarelor :)
Cu urari de succes, Miriam

Primele doua - mea culpa! Multumiri pentru indrumarile de pana acum! Pardalnice diacritice!:)
Cel de-al treilea...ramane \"asaza\" (a aseza - pers 3 sg si pl, prezent = \"asaza\"). Sursa: D.O.O.M..

Andreea, îți mulțumesc pentru intervenție și pentru observația pertinentă.. Mă străduiesc și eu cum pot să mai smulg câte-un simțământ pretins \"poeticesc\" ;)Am să văd cum repar versul ăla beteag!
Să ne reîntâlnim pe unde literare cu bine!