spleen
cred că iarna asta mă frânge de tot în palme de stele, în alte zăpezi; în parc statuile mă privesc suspect și tropotul nostru mă frânge încet. iarna asta ai rătăcit prin zăpezi și știm cu toții
MCMiriam Cristina Constantinamintiri de niciodată
astăzi am învățat cum iarna îți croșetează pe gene toate amintirile, cum le îngheață deasupra retinei, cum plângi tu când nu-ți amintești nimic din ce n-am trăit. astăzi, copiii au împachetat
MCMiriam Cristina Constantintimpul plecărilor simptomatice
ce repede trec oamenii în uitare. iubirea e măsurată după ei în sâmbete și în flăcările pâlpâind flămânde în mâinile uitătorilor de pe urmă. ce repede îți înnozi genele și, Doamne, ce repede
MCMiriam Cristina Constantinstand-up
se cuibăresc sub frunze sufletele tale toate așa, ca o strâmtoare de gene calde și umezite de ploi cu îngeri. toamna nu mai e toamnă în sensul acela, ci s-a înfrigurat către tine puțin câte
MCMiriam Cristina Constantinsezonieră
e anotimpul împuținărilor; poeții se numără după rovinietele îngerilor ascunși de TVA sub cămașa de humă; copiii își amanetează mamele în paradis - doar doar învață și ele jocuri cu
MCMiriam Cristina Constantintoamnă
toamna își smulge de sub unghii cerul îngenuncheat și se scutură contractual de plâns; se dezbracă lasciv de toate neamintirile și, nerușinată, își aruncă apusul trist peste ochii tăi, mai
MCMiriam Cristina ConstantinAnomalii de inimagenară
am strânse în spinare milioane de cadavre, gândite și răsgândite în oglinzi cât mai strâmbe; poți număra visele pe retina fiecăruia de fiecare dată când clipesc. am numărate-n păr
MCMiriam Cristina Constantinemoție de jurnal I
uneori ținem în noi eratice strigăte înspre vis, care, sculptate pe trup, cu precădere în ochi, ne fac prada ușoară a neîmplinirii spre ieri. uneori purtăm în piept incendii fulgurante din care
MCMiriam Cristina Constantinrecviem
simt cum pomii-și împrăștie frunza peste câmp, peste mine; în seve ard de nerăbdare rugăciunile pentru cer; simt cum învie în noapte iarna, cu ochii ei alungiți în mine. simt că vara asta
MCMiriam Cristina Constantineu știu
îți știu fiecare rugăciune așezată pe frunte și fiecare cuvânt răzbunat în sprâncene; îți știu tristețea din colțul gurii ținut ridicat a zâmbet. știu fiecare tremur de pleoapă atunci când
MCMiriam Cristina Constantinconcluzie de jurnal
totul e bine acum - frunzele sunt frunze, pământul pământ, cerul cer. toamna își mișcă brațele mohorâte peste genele unui faun. eu râd, plâng, deci totul e bine acum. pomii nu-și mai scutură
MCMiriam Cristina Constantinneputința la câmpie
nu mai pot scrie îmi cad din mână ecouri de mamă și noaptea se rostogolește peste câmpie. nu, nu mai pot scrie. din deget o rană se întinde spre iarnă, spre cel mai nepăsător părinte de
MCMiriam Cristina Constantinfără regret
am împletit genele unui înger și am crezut ca așa ești tu - orb. am mirosit fiecare umbră de toamnă, convinsă fiind că și tu faci la fel; am mângâiat mii de cuvinte și-am sperat că iubesc așa
MCMiriam Cristina ConstantinRegina Nopții
Cred că lumea e știrbă când mestecă stele Și când boltele visului se răsfrâng în amurg; Eu sunt doar pasagerul rătăcind pe sub vele Care-nchide tomnatic cerul abrupt. Mi se pare că noaptea e
MCMiriam Cristina Constantinmai înalt
dacă pe scalp deodată ți-ar crește numai brazi, ai fi cel mai înalt și cel mai singur, ai avea în păr un trist ecosistem, cu reguli simple și, totuși, greu de respectat. ai fi cu siguranță
MCMiriam Cristina ConstantinPoemul ce nu poate fi
Și dac-ar fi să ne-nvelim cu clipe Și ani să crească-n loc de gene, Te-aș săruta cu cer mereu pe pleoape Și te-aș iubi numai prin semne. Și dac-ar fi copil să mai rămân, Cu ochiul plâns sub
MCMiriam Cristina Constantintimida artă poetică
cred că suflu cu greu mătase de fluture pe corp de poem scuturându-se lin de povara neștiutului număr al ezitarilor negraite nicicand. cred adesea că suflu peste ochii aceștia, ai rimei căzând
MCMiriam Cristina ConstantinPrimăvara pentru nebuni
Primăvara mușcă din nebuni Cu pomii ei înfloriți, cu cer Și mâna tremurândă o-ntinzi Către poemul cu care pot să mai sper; Primăvara mușcă din nebunii mei Știuți multă vreme prea buni, Poti
MCMiriam Cristina ConstantinRăzboi
duc un război parșiv cu timpul ăsta căzut în norme-absurde în peniță; martiriul meu pe roata ceasului e gata; mai tremur noapte în semn de penitență. duc lupte neîncepute cu toamnele
MCMiriam Cristina Constantinpovestea nu-știu-cui
cât de fericiți eram peste \"da\" și \"nu\" și \"nu știu\" ridicând fiecare răspuns greu cu pleoapele; cât de simplă ni se părea pe atunci noaptea alergând pe malul apei, întoarsa în zi doar cu
MCMiriam Cristina ConstantinIarna - anotimp pentru îngeri
Iarna se-așterne cumplit între noi Și noaptea asta-mpușcată în somn, Cu îngerii ei ninși, cu strigoi, Cu zăpada lăsată însemn Pe fruntea fierbinte a unui Copil. Și viscolul ăsta nebun
MCMiriam Cristina Constantiniarnă pentru imaginație I
adesea cred că în iarnă exiști doar pentru mine; că frigul e de fapt singurul mod de comunicare și între primăveri, se știe, cuvântul frigului nu minte. adesea cred tot felul de prostii - cum
MCMiriam Cristina Constantin