Poezie
amintiri de niciodată
1 min lectură·
Mediu
astăzi am învățat cum iarna
îți croșetează pe gene toate amintirile,
cum le îngheață deasupra retinei,
cum plângi tu când nu-ți amintești
nimic
din ce n-am trăit.
astăzi, copiii au împachetat soarele
și ceața dintre noi
și timpul l-au cântat
sărbătoare pentru nepăsători.
astăzi am învățat să plâng și eu iarnă
și lerui-ler
și neamintire;
m-am așezat cuminte pe muchia cărții
și m-am prefăcut că nu m-ai găsit
niciodată.
astăzi mi-am pictat în păr neliniștea,
cu multe bucle întrebătoare,
de copil, știi?
mi-am făcut unghiile grafit
și ți-am desenat mâna strânsă în strângerea mea.
astăzi am învățat să merg noapte,
mai singură decât fiecare zi,
mi-am pus stiloul înaripat la păstrare
și am promis să nu mai scriu cu el
nimic,
să nu mai cred că exiști
niciodată.
023.674
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Miriam Cristina Constantin. “amintiri de niciodată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miriam-cristina-constantin/poezie/220764/amintiri-de-niciodataComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELplangi
croșeteaza
întrebatoare
croșeteaza
întrebatoare
0
miros a cer...(Luca Onul)
Aici poezia...
\"m-am așezat cuminte pe muchia cărții
și m-am prefăcut că nu m-ai găsit
niciodată. \"