Mirela Văleanu

Faptul ca scriu...Nu ma ridica la rang de Poet! Imi iau penita, tastatura, stiloul, reportofonul si tot ce folosesc intru desavarsire, Ma asez confortabil si zugravesc imagini: asa cum le simt,

Teribilismul l-am experimentat în doze mici, speriată și flămândă totodată de viteza cu care adrenalina îmi fotografia harta interioară a circulației sangvine. Încă mai simt pulsul ce-mi

Nebun, eu te iubeam ca scos din minți, Erai Demonul meu și Înger între sfinți. În suflet îți juram iubiri fierbinți deși simțeam cum tu mă minți perfid. Scrâșneam din dinți și îți

Vreau să adorm în mine toate trăirile cu care m-ai înrobit, toate deciziile de a fi a ta, fiecare sărut care mi-a înfierat îndelung suspinul. Vreau să alung dorurile dintre două secunde de

Ciudat cum....... intr-un loc unde oamenii au atatea de spus, nimeni nu vrea sa vorbeasca. Tip in mine si va urasc cu toata dragostea inceputurilor moarte. Desi sunt toti guralivi, in tacerea

Haosul din viața ta este lama care îmi zgârie fără să mă întrebe, destinul. M-ai invitat la maratonul clipelor întrepătrunse, dintre două suflete și mi-ai cultivat dorința de noi. Tu și eu,

Mă plimb prin cerc în viață și vreau să prind un unghi, Să pot schimba macazul, să iert și să te uit. Vreau dreptul la iubire, vreau tot ce mi-ai răpit, Și-ți las în schimb trecutul în care te-am

Nici marea zbuciumată, nici vântul furios, Nu pot să-mi fure cârma, ce-o mânui furtunos. Apreciez curajul și iau în râs prostia Aceluia ce crede că-mi ia căpitănia. Culeg din aștri lauri și din

Amurg întârziat de teamă, de suferințe și de rele Dispari și ia cu tine vina ce ne umbrește printre stele. Dă-mi șansa unei noi iluzii asupra vieții ce-o trăim, Permite-ne s-o luam de-a capo, să

Simti?!? cum imi arde carnea de dorul gurii tale, Cum imi tresalta pieptul cand tainic ma privesti? Ma-nvolbura prea tare aroma pielii ude, Ma tulbura-n adancuri mai mult decat

Fierbinte curge timpul prin arșița durerii, Frământ și torc la gânduri fuiorul disperării. Rememorez momente și văd rotunde clipe Ce-au creionat iubirea în forme fericite.

La drept vorbind, iubirea-i dulce amagire, Formata din iluzii, dureri si promisiuni. Ce nu le simti nicicand ca mantuire, Ci mai degraba ca prelung surghiun. Nevolnici suntem si lipsiti de

nu risipi lacrimile udă-mi sufletul cu tandrețe acolo voi crește iubirea din noi nu-mi ocoli privirea fi produsul unei noi iubiri pierde-te-n mine cu

Desi mi-e chipul pamantiu Si trupul impietrit de teama, Privesc adanc al tau pustiu Si sper ca timpul sa il cearna. Ma-mpovarez cu-al tau suras Bolvan de gelozie cruda, Cu frica ta de om

Săruturi în noapte, dulci jurăminte, de multe ori aproape imaginare. Așa a început tot jocul, un joc crud, jocul celor o mie și una de nopți. O nebunie de senzații persane care mai de care mai

Necredincioasă ființă te bântuie-n virtute, Tu vrei să schimbi firescul, să cucerești redute? Uitând voit se pare, că tot ce am distruge, Că tot ce-i dar zdrobește, că tot ce-ating va