Poezie

Hazard

2 min lectură·9 decembrie 2009

Mediu

Necredincioasă ființă te bântuie-n virtute,

Tu vrei să schimbi firescul, să cucerești redute?

Uitând voit se pare, că tot ce am distruge,

Că tot ce-i dar zdrobește, că tot ce-ating va plânge?!?

Te-mbeți cu nostalgie, te-mpăunezi cu lauri

Dar nu-mi subjugi surâsul \"prea bunule\" Balaur.

Te zbați în neputiință și plângi de disperare,

Îți știu arma secretă...e doar o gură mare!

Te iert de astă dată, nu pot să nu te iert,

Când lupta-i inegală și când câștigu-i cert.

Te las în umilință, să-ți plângi durerea care

Va bântui eternul, vei tângui cu jale.

Cum de cutezi a crede că poți schimba la mine,

Urgii nemăsurate în fumuri și ruine?

Oooo, minte luminată, o suflet blând și cald,

De ce sacrifici totul când este clar, hazard?!?

..............................................

Revocă-ți legământul și jur c-am să te iert!

Am să-ți ignor neștiința, de vrei \"te țin la piept\".

Revocă-ți legământul ce l-ai făcut pripit!

Și-am să-ți dezleg cununa și zâmbetu-ți zmintit.

Nu ignora vremelnic a mea mărinimie

Și nu- îngropa haotic în pântece cruzimi.

Tu ai lăsat acolo vulcani timizi se pare

Și mult prea mult din mine ți-amintești,

și arzi, te dor prea tare, sfârșitul îți e chin.

Hai! Rupe-te de mine, ia-ți zâmbetu-napoi

Și crede cu tărie, c-ai fost doar tu, nu noi!

002.952

Mirela Văleanu. “Hazard.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mirela-valeanu/poezie/13918430/hazard

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.