Azi paradisul e un vis fierbinte

Salutar memento al bolii noastre colective, care nu se vindecă decât prin sine însăși. ”Crâmpeia” care face lumină, care șterge și rescrie mereu aceleași jurăminte, merită o asemenea odă, credibilă cât timp este scrisă chiar de ea. Căci bărbații doar se cred poeți. Zâmbim.

Mi-a plăcut, iar forma clasică nu face decât să-i dea exact necesarul farmec în plus.

In primul rand, observ ca te-ai oprit la versul acela cu \"Iubirea e o boala colectiva\", sincer, il consider/i cheia intregului poem:)
Cat despre finalul ce se constituie, zici tu, intr-o oda a femeii inaltata chiar de ea insasi:)), pot spune ca da, ar fi fost mai putin credibil daca era scris de un poet;)
Ma bucura faptul ca \"forma clasica\" iti pare un plus si nu un minus, cel putin in cazul de fata.
Mantionez insa ca e un text mai vechi, scris de aprox 1 an de zile (grele&usoare), pe vremea cand inca mai cochetam cu \"lirismul\", desi aparusera primele simptome de ironie acida:D



Multumesc pt opinie,
Mirela

uff, \"mentionez\":)