Vântul
câmpia
zarea
Marea singurătate a frigului
Durerea
singurătatea
ochiul închis
Adâncă reverență morții
Lumina
moartea
ochiul deschis
Sângele de aur al amurgului
Tristețea
Gol sunt, Doamne
și oval
ca spinarea unui cal
ce nechează-n cimitir
pi-un haiduc mai abitir
Oftatu-l țin într-un ungher
brâu-l am fără hanger
și fereastra fără înger
Vinul mi-e fără
o, vino
vino tu liniște
și ne adulmecă și ne răstoarnă
și ne învață să despărțim
cuvintele în silabe
și ne umple și ne uimește
fară de grai ne lasă
și ne
mi - lu - ieș - te
spre
ultima coardă, coarda târzie
neatinsă de sunet
coarda pustie
ulciorul prea plin
apa netulbure
urcușul e greu
mirosul de strugure
sărmanul câine bătrân
povară de umbre
Liniște,
coagulare de sânge pe obiecte
îngeri încremeniți
în aer
cuvinte desfăcute
în silabe
Singură,
lacrima cade
Sub aripă, tremurând
ciute
vin să se-adape
cum ești Tu oare
neîncăput în vedere
și fără de zare
nemișcată mișcare
suflare făr-de-ncetare ?
Străin mi-e ochiul
și prea grea carnea:
nu văd degetul Tău
trecând printre nori
doar urma
iertați-mă
vă rog frumos
de lipsa cuvântului
celui frumos
de verdele ierbii
cel plecat
de răsăritul din lucruri
ce l-am uitat
de liniștea sufletului
întoarsă pe dos
de plăselele
mi-e dor
de-acel somn albastru
al cuvintelor
de-acea poposire cu prietenii
la masa tăcerii
în lăuntrul muntelui
înaintea ultimei vânători
frumoasă și sărată
sfâșiere de inimi tăcânde
ca
Să trăiți, să înfloriți
bucuroși mereu să fiți
s-aveți spor, belșug și milă
și în frunze clorofilă
și în suflet bucurie
și pe jar s-aveți tămâie
și în ceai s-aveți lămâie
și ulei în
scriu pe fugă
fug de scris
fuga scrie cu mine
sunt un fugar
ca si tine
fugar fiind scriu fugarului
disperați fugim
în genunchi
târâș în coate zdrelite
(\"în coate șî-n jărunte\")
ca un
MP