Poezie
Psalm ciobit
1 min lectură·
Mediu
Gol sunt, Doamne
și oval
ca spinarea unui cal
ce nechează-n cimitir
pi-un haiduc mai abitir
Oftatu-l țin într-un ungher
brâu-l am fără hanger
și fereastra fără înger
Vinul mi-e fără pocal
soarele pe după deal
și călcâiul fără cal
Negru-s, Doamne
și pieziș
mai negru sunt
ca râul Criș
N-am copite
să alerg prin iarbă
nici humor
să-mi râd în barbă
fără iarbă mi-e pământul
fără aripă cuvântul
Rece-s, Doamne
și demult
vara codrul nu-l ascult
Am privire
și n-am ochi
n-am iubire și
Tu porți
mâna-ntinsă pe la porți
Miei am blânzi
cu ochi cuminți
dar ciobanu-i
scos din minți
Greu sunt, Doamne
și sărat
ca un pește pe uscat
dintre Tigru, Eufrat
peste umăr aruncat
și în seamă nebăgat
Nou nu-ți spun, Doamne
nimic
doar cuvinte de tipic
și cu lacrimi nici un pic
fără jale, fără dor
doar c-o gaură-n ulcior
și cu pușca la picior
și pe masă ceai de tei
și în candelă ulei
pâlpâind flacăra ei
002768
0