Timp

Așa s-ar spune că a început arta, poezia, prin magie, pe malul unui lac sau a unui izvor al desfătărilor unui cuplu. Ultimul vers mă intrigă. Parcă îl pune pe cititor să se întrebe cine este ea, de ce este infinita, dezmărginirea, înconjurarea altcuiva. Poate ar fi corect: infinita mea.

Și se repetă spre final de la un vers la altul expresia ca o magie.

trezire când dai nas în nas cu realitatea!
mi-a plăcut această incursiune prin timp și schimbările care decurg din trecerea lui (prin noi, mai ales).