mircea lacatus

5767 kislev 25 2006 decembrie 16 elias (ilie) stătea cu coatele rezemate de balustrada rece și înaltă a podului și privea sutele miile de șine care treceau pe sub el oglinda oțelului reflecta

a început ploaia băiatul s-a ascuns sub copac furnicile și un gândac sub lopățica lui de nisip eu am rămas pe bancă acolo făcusem un semn cu cheia cu ani în urmă cu mulți ani în urmă tu ai

ba mi se părea ca și părul ei are niște ondulații ciudate atâtea irizări de metale necunoscute și grele radioul mașinii cânta mereu altceva când ea era cu mine au urmat apoi buzele pe care dacă

nu ieși afară e un vânt idiot am auzit o voce am ieșit în cămașă m-am uitat din ce direcție bate si-am pornit împotriva lui treizeci de secole l-am despicat cu pieptul l-am făcut de ocară cu

te-am privit cu ochi păgâni și-ai dus repede mâinile la pântec te-ai temut să nu zămislești pe loc un copil bălai cu aripi negre lungi așa caut mereu în ochii femeilor ca un condamnat la

în ultima vreme când ma gândesc la tine îmi trece prin inima așa o umbră ca o pisică neagră și-mi fac cruce cu limba până dispare și-mi amintesc mereu de-o viitoare nuntă noi miri desculți

pe strada mea cu case vechi bătrânii își plimbă câinii bătrâni la ferestre doamne bătrâne țin în brațe pisici bătrâne noi stăm cu chirie într-o casă veche casa are la stradă un

ehei cum ne mai dădeam in scrânciob eram copii tu și cu mine și vântul îți ridica rochița îți vedeam coapsele albe și mă rușinam aveai cosițe aurii și râdeai tare eu închideam ochii să te văd

o noapte întreagă am stat împreună tu ai râs aproape tot timpul ne-am spus numai banalități gândurile cele adevarate nu le-am rostit în ochi îți străluceau poeni și cărări neumblate eram atât de

și-am zis verde veronez vino mamă să mă vezi cum mai pasc la caii verzi pe pereții vienezi frunză verde de susai n-am sânge de samurai cu briciagul să mă tai pe la burtă mai în sus că

se legăna căruța ca un prunc în pântecele văzduhului se legăna mama în căruță ca un prunc în pantecele maicii ei mă legănam eu în pântecele mamei mele tinere și căruța cu roțile ei de

mă întreabă tata măi băiete tu ai drăguță am tată da de ce vino încoace intru în mica lui fierarie îmi pune în mână o sârmă de aramă și un ciocan fă și tu ceva din asta și dă-i fetei să-i

cândva ne vom răstigni trupurile unul de altul și cuiele vor trece prin amândoi și pântecul meu peste pântecul tău va visa o sete nestinsă pieptul meu peste sânii tai va visa un aer