Jurnal
Un marinar te-mbie cu miere și cu lapte
pamflet
1 min lectură·
Mediu
Istoria-și alege sergenții din savane,
Þine cizmarul sceptrul de purpură și plumb,
Ziua se-mpodobește cu stambe și cartoane
Cadavrele se-aruncă, în taină, în porumb.
Un sol friabil, umed, se mișcă sub picioare,
În mlaștini de cuvinte abia mai poți să-noți,
O huntă-și devorează culorile și moare
Purtată de șenile, de aripi și de roți.
O pajură coboară și se înalță alta,
Pe foi de legi se vinde sămânța de dovleac,
Mustățile lui Stalin sunt date jos cu dalta
Și peste uniformă i se așază frac.
Un marinar te-mbie cu miere și cu lapte,
Gunoaiele palpită sub crini de staniol
Magnolia-nflorește la ordin, peste noapte
Și împăratul trece pe bulevarde, gol.
Pe saci de dinamită fasolea scoate gheare,
Pe eșafod călăul oferă prăjituri,
Orașul își trimite canalele spre mare
Bolborosind cu sute de vene și de guri.
033.650
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mircea Florin Șandru
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Mircea Florin Șandru. “Un marinar te-mbie cu miere și cu lapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-florin-sandru/jurnal/179997/un-marinar-te-mbie-cu-miere-si-cu-lapteComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MRMRMihai Robea✓Poezia mi-a placut. Fara alte cuvinte.
0
MFAș fi spus că ziua se-mpodobește cu stampe și cartoane, mi se pare cam înflorată cu stambe. Ați scris, ca de obicei, o poezie. Frumoasă. O zi bună.
0
JLDarului dv., atat de gustat, ii raspund si eu cu un dar, unul dintre putinele pe care le am la indemana.
Epistola 75
Catre Aburgios
Scrisa in anul 371
Oricat de multe ar fi calitatile, care inalta caracterul Tau peste al altora, nici una dintre ele nu-I atat de deosebita ca iubirea pe care o ai fata de Patrie sau de locul unde te-ai nascut. Sa stii ca prin ea iti platesti datoria fata de cea care te-a facut sa fii atat de mare, incit faima Ta a ajuns sa fie cunoscuta de toata lumea. Dar Patria care te-a nascut si te-a crescut a ajuns azi intr-o stare atat de deplorabila, ca in vechile povestiri, incit nici unul dintre cei care au cunoscut-o alta data foarte bine si care ar veni acum in ea nu ar mai recunoaste-o, atat pe neasteptate s-a schimbat intr-o pustietate. Dintre slujbasii publici multi au fost indepartati inca de mai inainte, iar acum de curand aproape toti au fost dusi intr-un sat cu numele Podanda ( un fel de mama zmeului ). Despartiti intre ei prin aceasta transferare, cei ce au ramas pe loc au cazut intr-un fel de deznadejde extrema, intr-o descurajare atat de mare, incit de-acum orasul nu mai are decat citiva locuitori si tinutul intreg a devenit un fel de singuratate ingrozitoare. Spectacol lamentabil pentru prietenii nostril, dar care a adus multa bucurie si voie buna pentru dusmani, care de multa vreme unelteau la caderea noastra.
Cine sa ne mai intinda acum o mana de ajutor? Cine sa mai verse, dar, vreo lacrima de durere, daca nu inima Ta blanda, Tu care impartasesti pana si suferintele unui oras strain, ca san u mai vorbim de ale celui in care te-ai nascut? Asadar, daca mai poti face ceva, arat-o acum pentru noi, in necazul care ne apasa! Ai doar de la Dumnezeu mare trecere in fata celor mari: nici-o clipa nu Te-a uitat, ci Ti-a dat multe dovezi de bunavointa. E nevoie doar sa te hotaresti sa pui la inima toata grija pentru noi si sa faci uz de toata autoritatea, pe care o ai, spre a veni in ajutorul concetatenilor Tai.”
Sfantul Vasile cel Mare
Epistola 75
Catre Aburgios
Scrisa in anul 371
Oricat de multe ar fi calitatile, care inalta caracterul Tau peste al altora, nici una dintre ele nu-I atat de deosebita ca iubirea pe care o ai fata de Patrie sau de locul unde te-ai nascut. Sa stii ca prin ea iti platesti datoria fata de cea care te-a facut sa fii atat de mare, incit faima Ta a ajuns sa fie cunoscuta de toata lumea. Dar Patria care te-a nascut si te-a crescut a ajuns azi intr-o stare atat de deplorabila, ca in vechile povestiri, incit nici unul dintre cei care au cunoscut-o alta data foarte bine si care ar veni acum in ea nu ar mai recunoaste-o, atat pe neasteptate s-a schimbat intr-o pustietate. Dintre slujbasii publici multi au fost indepartati inca de mai inainte, iar acum de curand aproape toti au fost dusi intr-un sat cu numele Podanda ( un fel de mama zmeului ). Despartiti intre ei prin aceasta transferare, cei ce au ramas pe loc au cazut intr-un fel de deznadejde extrema, intr-o descurajare atat de mare, incit de-acum orasul nu mai are decat citiva locuitori si tinutul intreg a devenit un fel de singuratate ingrozitoare. Spectacol lamentabil pentru prietenii nostril, dar care a adus multa bucurie si voie buna pentru dusmani, care de multa vreme unelteau la caderea noastra.
Cine sa ne mai intinda acum o mana de ajutor? Cine sa mai verse, dar, vreo lacrima de durere, daca nu inima Ta blanda, Tu care impartasesti pana si suferintele unui oras strain, ca san u mai vorbim de ale celui in care te-ai nascut? Asadar, daca mai poti face ceva, arat-o acum pentru noi, in necazul care ne apasa! Ai doar de la Dumnezeu mare trecere in fata celor mari: nici-o clipa nu Te-a uitat, ci Ti-a dat multe dovezi de bunavointa. E nevoie doar sa te hotaresti sa pui la inima toata grija pentru noi si sa faci uz de toata autoritatea, pe care o ai, spre a veni in ajutorul concetatenilor Tai.”
Sfantul Vasile cel Mare
0