Poezie
Paolo Conte
2 min lectură·
Mediu
L-am cunoscut cu tine,
Numele lui același cu al tău,
Tristețe.
Pe tine doar te-aș numi mai atent
În detaliile esențiale,
Poate.
Nu știu de ce,
Nici nu mai are importanță,
Probabil.
Nu vreau să uit,
Îmi antrenez memoria,
Proasta,
Să se depășească
Să uite că uită,
Datele,
Numele.
Azi am avut antrenament
Destul de simplu,
Tristețe,
S-a numit Paolo Conte.
Miine va fi Chet Baker, poate,
Ultimul concert.
Poimîine voi renunța la Tom Waits,
Figura-i cabalină, ochii mici-orizontali…
Nu se face.
Nici Leonard Cohen de-ar fi nu-i sigur
Că-i cel mai mare poet canadian contemporan…
Bleuh,
Mi-a zis un băiat ce-a terminat filo
Nu-mi trebuia să știu,
Nu-mi.
Chitara bulgărească în colțul camerei,
Fredonăm împreună numele tău,
Nu ne plictisim.
Nu-ți plăceau cîntecele spaniolești,
Nu mai știu de ce,
Le ocolesc englezește ever since,
Uitate.
Pune-mi un disc vechi și zgîriat,
Strică-mi picapul,
Hai,
N-are cine să-l mai repare,
Și bunicii au murit cu toții…
Cine să se mai supere?
Auzu-mi prea ascuțit,
Tratat cu zgomot de stradă,
Tramvaiele
Nu mă mai trezesc dimineața,
M-am obișnuit.
Vecini repară demolînd,
Beton spart la 9 dimineața,
Cool.
Mai tarele ca tramvaiul
Inevitabil mă trezește,
Pas cool du tout.
M-am obișnuit situației,
Îndur cu superficialitate
Temporară.
Pentru că plec, fug
Și mai aproape.
Paolo, Chet, Leonard,
Sparge-mi timpanul,
Tristețe.
001608
0