Poezii

L-am cunoscut cu tine, Numele lui același cu al tău, Tristețe. Pe tine doar te-aș numi mai atent În detaliile esențiale, Poate. Nu știu de ce, Nici nu mai are importanță, Probabil. Nu vreau

Þi-am scris o scrisoare și-mi e teamă C-am pierdut-o și n-o s-o mai găsesc. Nu-mi amintesc unde am lăsat-o Mi-e frică că nu-i îndeajuns de indiferentă Cu destinatarul Și o privire mai atentă ar

Să fiu abstract, Îmi spuneam strivind o țigară în scrumieră, De unde forța de a te impotrivi în act Tentației secrete a vaguității? Eu cred că-i mai simplu decît pare: Se ia un fum dintr-un club

O temă de jazz arhicunoscută Gînduri comune și nimic nou Tema, îmi spun, este cu atît mai prezentă Improvizată în infinitul de rezonanță al fiecărei note Și m-am grăbit important la o ipoteză «

Dacă Stai singur ziua la fereastră neașteptînd nimic Și nu-ți pasă de privirile neliniștite ale celorlalți, Bătrînețea nu-ți va mai spune poate nimic nou, Azilurile de repos au și ele geamuri cu

Hei! ce mai, vine toamna! Mă fac că nu observ și mă scald în soare Transpir în apartamentul de la ultimul etaj Fără curent cu ferestrele toate la sud Nu pot face aer fuge pe-acoperiș pisica Și

Mai ții minte canicula copilariei? Verile nesfîrșite din fața blocului Praful se ridica peste copaci Jucam fotbal cu mingi de piele peticite Noaptea abia ne mai aminteam de casă Înnobilați maro

Draga mea, Vizitatoare favorită a pre-visurilor mele, Nici ieri n-am putut să dorm. M-am ridicat nu prea convins să te alung C-o plimbare nocturnă prin cameră Am ocolit petele de lumină de pe

He-he... las-o jos că măcăne, te-am văzut! Iți curgea ochiul stîng sub cel drept, Salvador Dali pălea de invidie, Fața moale-topită și aburi de pileală, Esti prost dispus, n-ai chef de nimic,