Poezie
Sfirsit
1 min lectură·
Mediu
Iar plîng, dar în zadar...
Căci nu trăiesc, nu pot
Nu aparțin vieții măcar
Nici mie – ea, deloc...
Nu am trăit nicicînd...
Totul a fost doar teatru,
Tot ce-am făcut a fost în vînt-
Mă doare-amarnic faptul...
De ce nu mor atunci cînd vreau,
Ci doar atunci cînd va vrea lumea?
Cu viața mea, alții, ce au?
Ce vor să-mi facă, spune-mi?
Am dreptul să mă sinucid!
Și altor ce le pasă?
Acum sunt un banal nimic,
Dar ei în pace nu mă lasă!
Secunda care sunt acum
Se destramă-n cuvintele tale
Și dacă n-am o istorie, cum
Aș putea să îți stau în cale?
Aș vrea să mor acum, în noapte
La felinarul pîlpîind,
Aș vrea să îmi vorbești în șoapte
Atunci cînd voi muri zîmbind...
001278
0