Poezie
Nucul
1 min lectură·
Mediu
Stau tineri doi la umbra unui nuc
Copacul a două destine….
Se-aude-n depărtare doar glasul unui prunc…
Și-aici se-aud suspine…
Cei doi privesc in zare
Așa ca-ntîia oară, tot aici…
Dar acum nu mai sunt in stare
să-și țină jurămîntul dat de mici…
crescuseră-mpreună-o viață-ntreagă….
Și-n prima zi aici, la umbra unui nuc
Au scris in doi pe coaja lui uscată
“De lîngă tine, mor, dar nu mă duc”
001.321
0