Poezie

Iubirea-mi

1 min lectură·6 februarie 2006

Mediu

Iubirea-mi nu-i alegorie

Să-i descifreze sensul fiecare,

Căci eu cred într-o rană pustie

Abundent presărată cu sare...

Iubite-aș încă pentru tot

Ce mă făceai să simt,

Dar fapta mea cu gîndul e-n veșnic dezacord

Și inima mă roagă nicicînd să nu o mint.

Rămîne-voi cu visele în suflet,

Speranțele făcut-au scrum din mine...

Și sunt lipsită-acum de orice cuget,

Fiind mereu cu gîndul doar la tine.

Încerc să mă prefac că te-am uitat...

Și-o îndoială se ascunde între noi.

Eu mă întorc să merg spre minus infinit,

Mințindu-mă pe mine..., pe noi doi...

Cuvintele-mi iar sîngeră cumplit

De nedreptatea ce o am din partea sorții.

Iubindu-te călcam pe lamă de cuțit,

Mergînd încet, pierdută-n gura morții...

Și singură de mine acum nu mai am parte,

Rugînd iar ceru-n viață s-am cadență,

Cu gîndul eu să nu mai fiu departe,

Pe veci să scap de-a ta indiferență...

Dar dragostea-mi a prins la rădăcini

Și mă străpunge tot mai tare zi de zi...

Și rog cu ochii-n lacrimi iarăși plini

La Dumnezeu pe veci de-a mă păzi...

001.177

Minza Alina. “Iubirea-mi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/minza-alina/poezie/164277/iubirea-mi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.