Mina Loa

Ce important e plus-mesajul adus de intonație!
Mi-a plăcut mult povestea trupului care, deși mai neprimitor cu fiecare înserare, își păstrează albastrul lăuntric spre care se întoarce mereu pe aripile prietenilor...

mai citesc...

această scriere cu siguranță este un motiv în plus de a amâna iar și iar vremea plecărilor. Autoportretele prietenilor și broșa lor de lux ne țin încă aici.
Sunt iar și iar fermecată de atmosfera unică pe care reușești să o creezi în fiecare poem.

în urma căreia te simți mai curat. Repulsia provocată de kitch-ul mizeriilor de fiecare zi [rețin imaginea sintetiză a \"tarafului de milițieni care execută orice la cererea țiganilor\" - un film întreg în sine] nu e doar o noțiune abstractă, o stare de respingere pur intelectuală, ci ea are manifestări puternice și în plan anatomic. Stomacul tresare într-un spasm susținut, senzații amare în gură, friguri, amețeli, astfel încât expresii de genul \"îmi face greață\", \"mi-e scârbă\", sau în cazul de față \"îmi vine să vomit\", nu sunt figuri de stil sau pure exagerări lingvistice, ci au ca suport material un rezultat foarte palpabil, a cărui existență însăsi confirmă angoasa inadecvării într-o lume \"slinoasă\" dar și certitudinea diferențierii nete de aceasta.

- sinteză a unui miraculos peisaj acustic pe cele trei coordonate divin-pământ-om, menit să ofere cititorului un întreg univers de imagini senzitive multiplicate de speranță și fascinație.

Printesa Elian incalzeste cu surasul sau anotimpul cel tanar, si porneste calare pe Raigor peste pajisti, colorand florile si molipsindu-le de nuantele esarfelor sale.

Poezia ta (a)prinde primavara de afara in suflete.
Nu pot decat sa-ti multumesc pentru ea!

Acumulare distructiva de sintagme nominale. Ce bine ca exista poezia! O alta forma de refulare...

Imagini simple si frumoase ca intr-o poveste cu talc. Vom invata oare sa ne desprindem usor?

De retinut imaginea \"îngerilor goi îmbălsămați în must\" - si cea a \"arhangelilor coboratori pe toboganul carnii\" probabil ambele nascute din jocul de lumini al diminetii pe trupul neasemuitei muze...
O poezie frumos-decorativa, un joc de tonuri si forme dionisiace sub care continutul dispare sau conteaza prea putin.

dinauntru vor afara,
dinafara - inauntru

Te duce cu gandul la potopul biblic si la ramura de maslin aducatoare de speranta.

Inspiranta decadenta din background, aerul rece al experientei ne injunghie in spate si ne amaraste rasuflarea, dar se molipseste de lumina rosie a bucuriei de departe.

Intr-adevar cutremurator poemul acesta. Nu cred ca voi mai citi nimic altceva azi. Vreau sa pastrez senzatia asta.

ps: cele trei versuri din final, evident, sunt cele mai importante; mi-e greu sa inteleg cum si-ar dori cineva sa scoata de acolo...

Halucinant cercul pe care se invarte poemul, te absoarbe sa-i treci pragul.

Intr-adevar se ridica poemul acesta deasupra multora.