Cântecele neasemuitei licorne (IV)

1 min lectură·4 ianuarie 2007

Mediu

ea mirosea a zori și a lumină,

a îngeri goi îmbălsămați în must,

ca un fruct copt furat de pe tulpină,

atât de dulce și zemos la gust,

c-arhangelii cădeau din cer în cete,

pe toboganul cărnii sale moi

alunecând firav, cu aripi bete.

trifoi de iarnă, nins, cu patru foi.

012.515

Despre aceasta lucrare

Autor: Ioan Ivașcu
Tip: Poezie
Cuvinte: 51
Citire: 1 min
Versuri: 8
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Ioan Ivașcu. “Cântecele neasemuitei licorne (IV).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-ivascu/poezie/223605/cantecele-neasemuitei-licorne-iv

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

ML Mina Loa✓4 ian. 2007

De retinut imaginea \"îngerilor goi îmbălsămați în must\" - si cea a \"arhangelilor coboratori pe toboganul carnii\" probabil ambele nascute din jocul de lumini al diminetii pe trupul neasemuitei muze...
O poezie frumos-decorativa, un joc de tonuri si forme dionisiace sub care continutul dispare sau conteaza prea putin.