Te-așezi dezbrăcat pe-o bordură de trotuar
sub ploaia măruntă
ce se scurge incet
spre canalizare,
Răspândind mirosul tău pe toate străzile
aglomerate ale orașului;
miroase
Stă măseaua cariată,
Înfuriată, ‘ndurerată,
Neagră ca o zi de doliu…
Dar… de la doctor din fotoliu
Pân’ la drumul spre spital,
Ea constată… c-au făcut-o de metal!
Stă măseaua
Mă așez într-un cerc de lumină
Pe o scenă de teatru.
Stau turcește, cu picioarele încrucișate.
Dar am palmele împreunate.
Mă rog încet.
Conul de lumină mă are pe mine la bază.
Privesc către
Dezbatem subiecte inepte, inerte,
Judecam oamenii dupa coperte,
Ne zbatem intre zi si noapte,
Insiruim obscure fapte… pe ata vietii.
Ne traim viata ca poetii,
Fara habar, dar cu speranta
Si
Ce se-ntampla cu lumea noastra… sau intrebarea corecta ar fi: ce se-ntampla cu mine? Doar eu observ ce se-ntampla… si nimeni altcineva? Sunt Neo – personajul din Matrix – desprins dintr-o lume
Tocmai s-a incheiat “Miss si Mister Boboc Absolventi”, spectacol al liceului “Nicolae Balcescu” din Oltenita, desfasurat pe scena Clubului Navol. Conluzia: dezastru din toate punctele de vedere. Pe
Eu...
Vad, mda, simt,
Eu. Numai eu.
Doar prin ochii mei.
Toate se-nvartesc
In jurul meu.
Mi-e frica...
Sa nu devin un Dionis.
Sa cad... sau sa fiu decazut
- dar daca nu cazi,
nu te poti
Ma plimb cu salupa prin Univers
Universul meu - el.
Sunt o celula a iubitului meu,
Necesara functionarii vitale.
Daca Pamantul este o celula
- a Universului -
E clar ca eu sunt un microb.
As
Nu... nu-i cel de pe la gene...
Desi... de ce n-ar fi?
Caci pe la miez de noapte, iata
Se hotaraste-a face-o fapta...
Cu soricelul drept condei
Si mare critic in idei
Izbeste cam fara temei
Cu
Bucureștiul l-am cunoscut oarecum de dinainte de a intra la facultate: Oltenița e la doar 60km depărtare de capitală și veneam deseori cu părinții la cumpărături sau la doctor. Apoi, în
Fiarta bine, data-n clocot,
Aburinda de mirosuri,
Salta ciorba-n sus de hohot
Ca-si pierdu a sale rosturi...
Da ... din ciorba rasarita
Aromata, garnisita,
A ajuns... cum? Naiba stie..
Dar e
Sa dam foc ideilor...
Concretul si abstractul
Se contopesc logic
Intr-un univers ilogic
- mintea noastra -
Descarcari electrice
Micute, invizibile,
Energie emanata
De un mar ingerat
Si
Ca doua suflete ce mor
Pe-o canapea, in dormitor,
Luminile se sting alene
Ca versuri albe din poeme.
Iubirile ce sunt comete
Cu dare albe desuete
Ajung pe partii de zapada.
Dar ce e fara de
Stai de panda intr-un ungher.
Te uiti distant.
Speri ca cerul va uita de tine.
Nu vezi firul asteptat de Sorescu.
-paianjenul a murit si el -
Fara a procrea.
Si ajungem la Whitman.
- la
De-ar fi soarele si luna
Iubiti ce si-au pus cununa
Si-ar sta unul langa altul...
Ar fi zi... sau ar fi noapte?
Ei... iubite... ce de soapte...
Ti le-as spune intr-un an
Ca intr-o zi...
Cam
