Poezie
Cu spatele gol
1 min lectură·
Mediu
Te-așezi dezbrăcat pe-o bordură de trotuar
sub ploaia măruntă
ce se scurge incet
spre canalizare,
Răspândind mirosul tău pe toate străzile
aglomerate ale orașului;
miroase a brad,
dar eu știu
Că e parfumul tău ce îmi inundă simțurile,
îl pipăi ușor,
îl mângâi,
îmi dilat pupilele
Ca să mi te închipui așa - gol pușcă,
cu mâna la tâmplă,
cu părul ud,
picurând stropi
Ce cad peste mine, pe obrajii mei,
contopindu-se lent
c-o mie de lacrimi
și fulgi de zăpadă.
Tremur de plăcere sau de frig…
deschid ochii,
trag plapuma
pe întuneric.
Am visat… mi-e somn… aveam spatele gol.
002692
0