milos petru

Lumea știe de ani buni S-ajungi în Spania încerci, Dacă nu culegi căpșuni, O să apuci să-mparți ciuperci.

Fie iarnă, fie vară, Toți aleșii dau cu sapa, Ei fac muncă voluntară, Sapă unii l-alții, groapa.

Când vreți să citiți o carte, Ne tratați urât, ne doare, Cu toți ne dați la o parte, Parc-am fi niște picioare.

Mitică ăsta-i mare șmecher, Se pare c-ar fi enervat, În avion, când juca poker, Chiar și pilotul automat.

Ai plecat să lucri la oraș Să ajungi o doamnă, Ană, Nu ne-ai spus, acasă, că ne laș' Să te faci...italiană.

Avut-am mai de mult un vis Bizar, sălbatec, crud, tăcut, Visam că parcă m-am născut Dar criticii m-au și ucis. Nevinovat căzut...Prin rai Mergeam pierdut iar calea mea Fortuna singură-o

Angajat la loterie, Multe lucruri își dorii, A murit la datorie, Îngropat în datorii.

Torogoata lui Fărcașu, Și povestea cu servieta, Cuceriseră orașu`, Azi, Paszkany cu Trombetta.

Beția-și cheamă clienții-n terasă, Cu kenturi în colțul gurii rânjite, Cu blonde în vicii și fum despletite, O viață, de viață nu-ți pasă. Pe mese dansează sute trântite, Din lefuri mai mici

Pe rromi nu-i prea-nteresează Dacă îi mai amprentează Însă se tem să nu moară Doar de când îi numărară.

Te-am cunoscut când erai brună, Și blondă după-a treia nuntă, Azi te respect că ești căruntă Și ai rămas la fel de bună.

După cum, mai nou, se poartă, Facultatea poate-o schimbă, Ei nu-i place limba moartă Dar e moartă dup-o limbă.

De când la Roma stau, pe o potecă, (Că vreau să fac, e drept, cinstit un ban) Eu am luat roman după roman, Iar astăzi am ca toate-o bibliotecă. o3.12.2010 ora 13,55