milos petru

O duduie, vrea în grabă Un cârnat, mai special, Vânzătorul o întreabă: Cu adaus...comercial?

Nu prea mai știe cum o cheamă Și-am înțeles-o dintr-o dată, Că doar a fost, fumoasa damă, În multe rânduri măritată.

Noi niciodată nu am fost afară Și niciodată nu am fost pierduți Adesea însă-am fost vânduți Și totuși am rămas o țară. În Europa am pășit desculți Sau în opinci dar s-au scurs anii Și-acuma

Fără pâine și lumină, Un pensionar suspină: Oare o să prindă vara Domnii care conduc țara?

Banii s-au dus, nu am un cent, Vara s-a dus, mi-e frig, mă mir Cât pot să fiu de rezistent... Soacra s-a dus în cimitir. variantă: Vara s-a dus, nu am chimir, Banii s-au dus, nu am un

Inima, tare, mă doare, Viața-mi stă-ntr-un fir de ață, Vreau banii de-nmormântare Și pier ca măgaru-n ceață.

Viața n-are să ne cruțe, Peste noi vin vremuri grele, Că tot mai multe maimuțe Se imită între ele.

Șoferea, frumos, deșteapta, Polițistul, cu umor, A tras-o încet pe dreapta, Să-i ofere-un mărțișor.

Eu deștept și ea frumoasă Și-mpreună-am făcut casă Io-s deștept ca ea în fine Iar ea frumoasă ca mine.

Mă uit zâmbind la păhărel, Căzând adesea în capcană: Acum mă mai servesc de el, Pe timpuri de o damigeană. Și când mă-ntorc din berărie Pe unde-mi uit adesea clopul, Am să-i zic

Tu ești frumoasă eu deștept Copiii n-au nici-un defect Frumoși i-ai făcut ca mine Deștepți sunt amândoi ca tine.