Unui actor-poet.

S-a apucat, în șort, să plângă,
Văzând cum și-a făcut debutu’ :
Când scrie versuri parcă-i… Stângă,
Când le recită parcă-i… Mutu!

Place ce scrii!

De e scris cu mana stanga
Si e recitat de mutu
Spectatorii o sa planga
Ca mutu rupe caputu.

Mi-a șoptit o mioriță,
Nu ți-o spun că e secretă,
Că tu scrii ca o poetă
Și reciți ca o actriță.

reînnoiesc aici totala mea deschidere față de epigramiști, umoriștii mi-au fost întotdeauna prieteni de drum lung

o șterg degrabă, că vine nea\' Genu imediat cu o epigramă și mă dă prin mașina de tocat mărunt și sigur:))


numai de bine

și ca să precizez contextul, epigrama îmi e dedicată la cerere, drept premiu pentru faptul că am știut răspunsul la una dintre ghicitorile dumneavoastră, deși nu zic nu, de multe ori mă bate gândul că e așa cum spuneți aici(în prima epigramă)

încă o dată vă salut cu zâmbet întreg

La Timișoara, lângă Teatrul Național era Direcția agricolă iar la parterul acesteia un bar, mercur. Aici am cunoscut actori, balerini, scriitori, ziariști. Am constatat că poeți care scriau bine recitau slab iar actorii își recitau mult mai bine scriiturile. Epigrama asta a fost o simplă constatare dar iată că se întâlnește cu un poet-actor căruia îi place. Mă bucură acest lucru la fel cum mă bucur că-mi vizitezi pagina aducând cu tine și poetul și actorul.
Cum e viața, barul mercur pentru mine este acum site-ul agonia.
Îți doresc să scrii tot mai bine și să reciți la fel.
Îmi permit o constatare. Până nu ți-am auzit vocea, citindu-ți mai ales comentariile, te-am socotit un temperament sanguin spre coleric, blândețea vocii mă derutează puțin.
Îți doresc numai bine și ...să nu te grăbești. Un mare campion de șah își scria caligrafic mutările și în criză de timp!