Vremuri noi

Aici vă spun la fiecare:
Aceasta nu-i o epigramă
Ci doar o simplă constatare,
De vreți, nu o luați în seamă.

Normal că nu e epigramă.
Însă-i această constatare
Ca o friptură, sau o zeamă
Ce are și piper, și sare.

Nu le știu eu chiar pe toate,
Dar văd, nu gândesc îngust,
Și cred că îmi dai dreptate
Că ai gust.

Moare de foame cel cu sapa,
Fi-ndcă-a-ntrcut și el măsura,
Sorbind într-una băutura
Visând c-o să-l salveze \" mapa\".

Dar vremurile noi vor trece
Și altele va fi să vină,
Când cel cu sapa va petrece,
Iar cel cu mapa... în țărână.

Dacă e vorba de țărână,
Groparii știu să-ți ceară plata,
De cea cu coasa nu te-mână,
Abia așteaptă cu lopata.

nu știu dece după, trimite dispar litere
în loc de mână am scris, amână
V.B.

Moare de foame cel cu sapa
Și chiar de sete, pe căldură,
El n-are bani de băutură,
Și s-a scumpit, mai nou, și apa.

Am înțeles

După cum se vede treaba,
Vrei să spui că cei cu sapa
Or să sape zilnic groapa
Și-o să cadă cei cu mapa.

Dacă stau și chibzuiesc,
Toate-au rostul lor în lume,
Sapa, apa, poanta-n glume,
Chiar și mapa, mă gândesc.

Salutări, Viorica

Dacă cei ce poartă mapă
Sunt deștepți de dau în groapă.

Toate-au rostul lor în lume
Boeru Viorica

O să-ți spună:Bine-ai spus.
Cei cu mapa
Că-n șomaj tehnic s-au dus
Cei cu sapa

Dacă cei ce poartă mapă
Sunt deștepți de dau în groapă
Deliman Leontin

Dintre cei care au mapă
Unii iau măsuri
Ei n-o s-ă mai dea în groapă
Ci-n borduri.