Mihnea Dimitrie Calin

Oare exista dureri cu final filozofic? Desigur, acelea care te ajuta sa iesi din pestera lui Platon si a omului primitiv. Caci numai durerea te ajuta sa gasesti iesirea... Un punct in plus pentru intrebarea esentiala...

Haiku x3- Incantatie x3
Interesant...Rebela prezice imaginarul, daca ne jucam un pic cu ordinea titlurilor... Imi plang copiii/ In umbra stelei/ Rupand pagina... foarte adevarat!

Ai putea sa sacrifici, pe viitor, multimea de epitete si metefore, pentru a crea, intr-o poezie, mai mult decat o simpla stare de spirit...mai ales avand un titlu care a fost uzat de multi elitisti...

Poezia ta imi aduce aminte de \"Mother\"-ul lui Pink Floyd...felicitari, Dane! Simplu si cochet... ploiestenilor,inainte!...

Prin caleidoscop ne uitam la cercurile de ploaie... fara indoiala, o poezie nichitiana... profunda, surprinzatoare, buna de pus pe rana... imi aminteste de ploaia infernala cazuta pe 14 Iulie intr-un orasel al mansardelor disparute, cand inecatii geometrici cuprindeau cu trupurile umede si zgribulite intreaga rotatie revolutionara a unui cosmos mladios, guvernat de forte opozante, suspendate printre cuburi si cuiburi de fete sterse, lipsite de autenticitatea unica a primei respiratii incarcate in carapacea fluturilor longitudinali, de matase aerodinamica...

In regula, Florine, numai ca nu merita a se confunda umorul cu ironia- vezi Heraclit, Definitia Umorului si a Ironiei, Colectia O Carte Pentru o Seara, 2002- aici nu poate fi vorba de ironie...de ce? Poate pentru ca singurul scop al acesteia este (citez) \"indreptarea, prin critici dure si repetate, a unor anumite tipare sociale, culturale sau nationale\"- Iuliana mai mult se joaca (experimenteaza) decat sa ii critice pe tigani cu asprime, dorind neaparat sa-i indrepte...prin urmare, iti pun o intrebare, in acelasi sistem: \"da\' cu saraca fata ce-ai avut?...\"

Pacat ca nu exista si rubrica \"filozofie\" pe site... am sti atunci cu totii unde sa cautam cand dorim sa ne delectam cu o astfel de compozitie...adevarat, exista \"eseuri\", dar termenul este prea general-interesant si convingator- te-am citit cu foarte mare interes... iti recomand volumul \"Shambhala\" al Victoriei Le Page pentru a continua aprofundarea sistemului Chakric, Kaballic, cat si pentru o incursiune in abstractizarea si relativizarea dublului eteric, buddhic si athmic...

dragostea- om cu aripi - sugestiva asemanare. As merge mai departe, dupa modelul vostru, si as adauga \"om cu aripi uneori topite\"... dragostea se aseamana cu un Icar. Cand vrei sa o cuprinzi, sa te inalti la/prin ea, o descoperi in picaj liber...ce ramane? Poate doar dragostea de sine, sau dragostea de amintiri, sau dragostea de dragoste...caci cu totii dorim sa iubim/ sa fim iubiti, cu totii ne hranim cu iluzii...Iubirea este ceva care moare perpetuu. Iar cand moare intra in stare de putrefactie, devenind teren fertl pentru o noua iubire. Atunci iubirea moarta isi traieste viata tainica in cea noua si astfel iubirea, de fapt, nu moare...Cam aceasta ar fi legea nescrisa a naturii. Si inca ceva...de ce poetii cinstesc intr-o asemenea masura dragostea? Poate pentru ca nimic nu are mai multa nevoie de lauda decat aceasta, pentru a parea altceva decat este cu adevarat...oricum, frumos poem...

Foarte rare poeziile care uimesc prin continut mai mult decat prin forma, si care, cu toate acestea, exprima un adevar redutabil si original(r)- aceasta este, fara indoiala, una dintre ele- o bila alba de la mine...

Interesante ganduri... Cat despre comentariile lui Andrei, mi se par ca au in ele un graunte din vasta ideologie specifica lui Tagore sau Bhagwan Shree (Osho)- este adevarat?

\"spune-mi cum se numea lumina aceea
de pe vaile sangelui tau...\"

\"moartea e doar o vedere dintr-un fir de iarba...\"

Pe scurt, foarte frumos... foarte sensibil...excelenta poezie pentru o noapte de vara, stand pe faleza, in fata recifului de ganduri indoielnice, adulmecand suspinele linistii prin eprubeta cunoasterii si devenind una cu oceanul, una cu visele pescarusilor, una cu mormaielile apei si cu rezonanta luminilor de la voluminoasele ambarcatiuni pescaresti intoarse din furtunile conceptiei...aud propria-mi metamorfoza, cum ma striga, cum salasluieste in briza, in eter, in esenta... si simt nevoia de a elibera crucea arzanda din genunchiul plat si incomod, mirosind a conjunctivita...palmierii s-au oprit din plans.

\"Celui care in loc de lalaiala unei flasnete cere muzica, in loc de distractie, bucurie, in loc de bani, suflet, in loc de o ocupatie, munca adevarata, in locul unui simplu joc, pasiune veritabila, aceasta lume dragalasa de aici nu-i poate oferi nici un loc in care sa se simta ca acasa\" (Hermann Hesse)- cred ca tot ce poate obtine omul, in limitarea sa, este doar o directie catre fericire, iar aceasta este evidentiata in momentul in care se iese din pestera lui Platon si a omului primitiv (suferinta este doar un instrument, persoana care determina suferinta este adevaratul deschizator de drumuri)- concluzionand printr-un alt citat elocvent: \"Undeva, in lume, este un pisc, mai inalt decat oricare altul- deasupra acestui pisc se afla un obelisc...deasupra obeliscului este un con verde de brad.Deasupra conului este un varf de ac. De aici in sus incepe lumea mea...\",adaug doar ca fericirea este inclusa in lumea de sus; ea vine o data cu transcederea, cu depasirea piscului si a celorlalte elemente simbolice, aratand toate spre cer- ultima persoana care a ajuns acolo este, cel mai probabil, Mozart- el a stiut sa rada si sa glumeasca chiar atunci cand traia prin gunoaie, alaturi de viermi- si o facea sincer, cu lejeritate, din toata inima-se bucura ca un COPIL, de o piatra ciudata, de un instrument diferit... poate si Kafka sau Schopenhauer aveau fericirea in sange, desi nu garantez...

Are intr-adevar mesaj- este de remarcat atmosfera de echilibru obtinut prin extreme- un asertiv convins! Finalul este cel mai \"pretios\"- dedica-l lui Edgar Poe si roaga-te sa vina corbul dupa tine mai des, cu toate talentele lui psihopompe- \"...orbind\"

Interesant experimentul, daca se dorea a tinti catre un pamflet- mai multa seriozitate in gluma este de apreciat...