Mihail Valentin

Tu ești înainte de moarte Te iubesc în stelele căzătoare, Te iubesc în cântecul sirenelor Te iubesc în amurgul soarelui, Te iubesc în tenebrele mării, Te iubesc în decăderea zeilor, Te

Venit din altă lume Cândva lăsam iubirea să se transforme-n moarte, Înfrântă de durerea de-a pierde vechiu-mi vis; Acum doar spun că toate sunt amintiri deșarte, Că lumea fără îngeri

Ceva inca nu este ok As vrea sa pot sa spun lumii Cat de mult te iubesc, Dar parca ceva inca nu este ok. As alerga mereu catre idealul Care poti fi, dar tu inca mergi Pe drumuri gresite. Ma

Acum nu-mi mai pasă Voi spune acum adevărul- Nu voi găsi iubirea Care nu poate exista; Totul se va sfârși La fel cum a-nceput: Fără să aibă un sens. Dar acum nu-mi mai pasă Că nimic din

Am învățat să fiu Vrei o comparație? Eu Mă asemăn mult Cu bradul- Trăind pe-o stâncă Și mereu În voia vântului. Tu semeni Cu oricare alt copac Într-o cale neștiută Pentru care Doar

Aștept finalul Lumea mă-ntreabă uneori: „De ce aștepți finalul?” Cum să-i răspund eu?- Tot prin întrebări: „Dar voi, ce așteptați? Oare chiar nu mai există armonii În afară de aceea A

Atunci când e nevoie de minuni Va curge trist destinul nostru încă Pentru un veac sau poate doar o clipă; Nu se rezumă totul la o muncă Sisifică, căci viața e aridă. Eu stau, aștept

Amprenta amintirilor noastre Natura pulsează De sunetul vieții, Primăvara din noi Și-arată astăzi chipul. Candoarea unor ființe de o clipă Eclipsează echilibrul fără de timp Al

Am fost Am fost, cândva, departe de ființă, Am fost nimic în spațiul infinit, Am fost mai mult decât fără conștiință, Am fost chiar mort, fără să fi murit…

Amprentă din trecut O clipă, doar o clipă timpul de-ar sta în loc Ne-am pierde traiul tragic sau soarta cu noroc. Trecutul ne arată ce-am fost, suntem, vom fi; Tu, dar, iubind trecutul,

Căderea Lui și-a noastră Calapodul vieții a degenerat, Însuși Dumnezeu nu mai e venerat; Căderea Lui și-a noastră e totuna... Timpul se scurge...și se scurge-ntruna...

Caută fericirea Printre toate încercările vieții Trec fără să privesc în urmă, Suferințele umane Nu reprezintă nimic pentru mine. Fiind în afara timpului, Întâlnesc

Ceață trecătoare Înnebunit de toate astea, Înnebunit de ceea ce-ntâlnesc în jur Și de ceea ce va fi pe urmă, Continui să uimesc și să sperii lumea, Continui să mă zbat, revelând,

Ce-ați făcut Ce-ați făcut? Cărarea are prea multe Răspântii. Merg înapoi Sau în cerc- geometrie Descoperind infimul, Puterea de a-ntoarce Ce-ați făcut.

Cel mai corect Dacă ți-am părut atunci A fi Ceea ce nu ți-ai fi putut imagina Vreodată, Atunci eu Voi rămâne același; Pentru că n-are nici un sens Ca eu Să fiu altfel, Pentru că am

Cer o speranță Cer o speranță- Încă-i soare sus; Eternul vis E-un veșnic răsărit… Chiar de nu pot s-o cer Din altă lume, Nimicul meu E, poate, Mult mai mult… Un Dionis sperând la o

Chiar dacă nu mai sper nimic De ce ești încă atât de departe de mine? Patimile mele și patimile tale ne mai despart încă? Vom mai putea oare renaște în lumea asta pierdută? Încă aștept,

Clipe trecute Veșnice clipe de aducere aminte, Clipe de aur ce nu pot fi uitate, V-ați risipit în timp, și-acum, trecute, Rămase sufletu-mi să vă asculte. Mă voi întoarce iar la voi, în

Copil ce învață Sunt un copil ce-acum învață Clipă de clipă să dea povață Celor maturi ce gânduri nutresc – Simțind, eu le sunt idealul lumesc. Omul pe trepte înalte-l așez, Pierdut între

Dacă tu visezi Eu scriu acum doar versuri- Când tu le vei citi, Unde voi fi eu oare? Voi fi același eu, cel pururi tânăr Sau poate un bătrân, Rememorându-și viața pe un țărm înalt? Voi

Dator lui Eminescu Îți sunt dator să-ți scriu în versuri O laudă cum n-ai visat, Căci, într-o lume de eresuri, Tu calea mea ai luminat. Știu c-ai fost om și că eroarea A fost, arar,

De ce? Câte adevăruri Aș putea găsi, Căutând minciunile vieții, Câte lacrimi Ar putea naște Ochii tăi… Câte sentimente frumoase Ar putea înflori În sufletul tău… De ce nimicul În

De ce îți este frică? Þi-e frică să citești Ceea ce scriu, și totuși, Gândul că te confrunți cu-o altă lume Te-ndeamnă să citești mai mult. Regăsești poate în cuvintele mele Senzații ale