Poezie

Și, dacă noi nu vom fi…

1 min lectură·4 decembrie 2003

Mediu

“Cât de repede trece

Viața noastră, iubito”-

Cât de rău îmi pare

Că așa spuneam atunci

Și că nu am greșit.

Au trecut ani între noi,

Au trecut ani și eu încă

Mai simt că ieri

Parcă totuși nu te cunoșteam.

Trăiesc încă la fel de intens

Deziluzia din vremea când tu,

Atunci când lumea mea se năruia,

N-ai vrut nici măcar s-o cunoști.

Amintire… copil nevinovat de atunci,

Iar astăzi, poate, femeie matură,

Nu știi, și nici nu trebuie,

Durerea de ieri;

Mergi mai departe-

Calea ți-e încă gătită cu flori

Și eu încă plâng pe urmele tale.

Dar știu: tu trebuie să alergi,

Tu trebuie să rămâi speranța mea,

Tu trebuie să fii mereu fericirea

De la un pas distanță

Și, ca să te am în conștiință așa,

Trebuie ca eu să veghez,

Trebuie ca eu să rămân

Mereu în umbră.

Voi fi eu cel rănit; vreau ca tu să fii

Cea care va merge mai departe

Și, dacă noi nu vom fi vreodată împreună,

Sufletul meu e deja cu tine…

001.179

Mihail Valentin. “Și, dacă noi nu vom fi….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihail-valentin/poezie/57615/si-daca-noi-nu-vom-fi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.