Poezie
În fosta-mi cale oarbă
1 min lectură·
Mediu
În fosta-mi cale oarbă
Aș vrea să am un copil
Cu ochii mei,
Cu zâmbetul meu…
Să-mi amintesc, privindu-l,
Ce-am fost și eu cândva.
Aș vrea să-l strâng în brațe,
Să-l mângâi ne-ncetat…
Un univers fără de margini
Să îi aduc în dar.
Tăcerea experienței
Să fie doar a mea;
Frumosul, puritatea,
Să fie ale lui…
O lume ca-n povești
Să-l fac să o trăiască;
Din ochii lui prea tineri
Să sorb și eu
O picătură de fericire,
Să simt iubirea nestrămutată
Învăluindu-mi iarăși trupul singuratic.
Tu, iubire,
Tu ești copilul meu;
Trăiești într-o lume fără de griji și fără de amar…
N-aș vrea să sting scânteia
Ce sufletu-ți aprinde;
Eu te respect prea mult, căci tu ești eu,
În fosta-mi cale oarbă
Și, cât sunt de matur, aștept ca un copil
Să vină iarăși clipa
Regăsirii…
001.091
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihail Valentin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihail Valentin. “În fosta-mi cale oarbă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihail-valentin/poezie/57574/in-fosta-mi-cale-oarbaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.