Poezie

Da, timpul o să vină

1 min lectură·4 decembrie 2003

Mediu

E noapte încă; luna

Domină neagra mare,

Împrăștiind lumină

Pe valuri mișcătoare.

Dar n-a fost veșnic noapte,

Lumina nu-i un vis,

Ci luna ,ce veghează,

Rămâne vis aprins.

Răsfrânte între valuri

Trec umbre pas cu pas;

Privite dintre ape,

Nici apele n-au mas.

În palida lumină,

Mișcarea pare moarte,

Azi pare că infimul

Nu se mai poate-mparte.

Aștept… de după moarte

Vreau să arăt ce pot,

Dar să cunoașteți plânsul-

Astfel veți ști ce-i tot.

Acum spuneți că totul

Rezumă ce-i banal,

Că voi respingeți visul,

Trăind doar în real.

Da, timpul o să vină

Când tot va fi pierdut,

Și-atunci veți cere visul,

Făr-a vă fi plăcut…

Cer doar maturitate

Și să gândiți corect:

În toate, adevărul

E singurul perfect…

001.073

Mihail Valentin. “Da, timpul o să vină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihail-valentin/poezie/57539/da-timpul-o-sa-vina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.