MIHAIL TANASE

Cântec târziu Șoaptele tale ieri m-au chemat În parcul ucis, încet de amurg... Să culegem lumina cernută curat La răspântii de drumuri și burg. Am venit cu dorul, cu iarba, cu

Dilemă Singurătate... O inimă adunată în palmă laolaltă cu pământul. Nu știu care din noi desenase primul iubirea pe aripa visului născut în lacrima înserării. Iubire... Buze fierbinți

Dorință drei Roxana Luiza - Iordănescu Aș vrea să mă pierd în visare, În privirea blândă de atunci. În tăcerea nopților lungi Aș vrea să mă pierd în visare. Din nou să mă nasc

Există un oraș ca o pară uscată un oraș în care toate lucrurile de acolo dorm odată cu el… Chiar și iarna așezată pe copaci, pe alei, pe sufletele oamenilor… Acolo, pe străduța

Zidire Închis în singurătate... În cușca clădită în juru-mi pe nevăzute. Întindeam mâna. Dar somnul se năruia cu fiecare vis, cu fiecare cădere... Am întins mâna și m-am aflat eliberat, veghind ca

Joc Tu dormeai. În inima mea... În liniștea nopții dormeai, în ochiul de câmpie sub cerul de Îngeri... Eu învățam să iert... Iertam orice... Nopții, tăcerea și parfumul. Toamnei coloritul

Mărturisire Tu știi că noaptea Îngerii ascund focul iubirii sub gene? Tu știi că toate nopțile mele sunt psalmi închinați cu dragoste ție? Aici, la capătul cerului m-am lasat nins de petalele

Bradul Îl plantasem sub lacrima unui gând: Singurătate… Acolo, în mijlocul curții, într-o liniște tandră alunga furtuna. Vedeam cum crește în roua dimineții… În primăvăratecul înflorit de

Plouă, iubito Toamna înfiripă toate iubirile Și tristețea e o glumă cu clovni. Plouă, iubito iar spaima cocorilor e al cincilea anotimp. Nu mai suntem decât noi doi aici, în rest