Poezie
Luna de ceară
1 min lectură·
Mediu
Plouă. Atât de tainic și sfios
părea că până și timpul
a uitat să mai existe
asupra cuplului ce-și îngâna jurămintele
în umbrișul de conifer înțepător.
Se spune că dacă-ți pui dorințele
pe lună plină, într-o convingere aproape stupidă,
întreaga natură se va sfătui și
prin lucrarea ei divină, se va îndura cerul
ruga să-ți împlinească.
Oh, îți amintești tu iubito,
pe luna aceea sărăcăcioasă ca de ceară
în taina sufletelor noastre găunoase,
ce dor de necuprins pe buze se-nfiripa
din amorul artei pâna-n amarul capriciului.
Stăteam în urma ta, ascultându-ți pașii
pe covorul înstelat de frunze
ascultând ropotul iubirii ce venea din ceruri,
fantomatic peste ape, uscături și ființe,
mulțumit că rugile ne-au fost ascultate
013534
0
\"în taina sufletelor noastre găunoase,
ce dor de necuprins pe buze se-nfiripa
din amorul artei pâna-n amarul capriciului.\"
sau de aici:
\"Plouă. Atât de tainic și sfios
părea că până și timpul
a uitat să mai existe\"
și, dacă poți, să schimbi tonul. mă refer la însăși conținutul, mesajul despre care alegi să scrii.