îngeri cad în cap
Ingeri cad în cap înfometați și triști la mijloc de octombrie tânjind după ambrozia grețoasă mai vin iar, două ciori cu aripi albe alergând hămesite de boala rușinoasă a uitării de
Diedru spiritual
vinovat de jurăminte false și șoapte fără de rost pe creier o lăcustă-mi coase povești canonice de post în schisme sufletu-mi desface și mieii behăie a șlagăr, un greiere-n bocanci se
Mai beat ca fericirea
în bezna din hol respiram apăsat ca un asistent după program ce-și face loc prin sângele de peste zi și-și tratează echimozele sentimentale cu frectii etilice interne ca să pot intra fără
Cafea cu vise
urmăream fără sens ritmul respirațiilor sacadate scăldate în lacrimi de vodkă până când din scrumieră, din cenușa viselor două corcodușe bete sar pe tobogan direct în crema de
Bolnav, de dor
încerările sufletului meu de a-și opri mistuirea au fost mereu zadarnice. încetul cu încetul plînsetul miorlăit al sentimentelor rahitice, mă făceau să mă cred prizonier într-un război
Autoportret
urăsc ploaia nu-mi place să-mi plângă îngerii-n urechi sau să-mi șuiere-n ceafă dogmatici prăfuite mă intrigă bârfele servite-n cești înalte amorezate pline până la refuz cu
Amurg
Ascultă șoptesc copacii par cam îngrijorați pielea ta palidă și aerul îmbâcsit au învățat frica să fie curajoasă în orașul ăsta m-aș putea îndrăgosti rapid de fata cu sprâncene
Priviri
Cu ochii minții m-avântam mereu în aerul înghețat parcă, spre geamul camerei tale prea uzat de-atâtea și-atâtea priviri ce se succedau care mai de care să te oglindească. Ultimii stropi
Luna de ceară
Plouă. Atât de tainic și sfios părea că până și timpul a uitat să mai existe asupra cuplului ce-și îngâna jurămintele în umbrișul de conifer înțepător. Se spune că dacă-ți pui
Renegare
Când toți au adormit, m-am întors acolo unde mirosul de iarnă persistă și vântul joacă leapșa la picioare. N-ar fi trebuit să revin, umezeala din sufletele astea adormite îmi provoacă un
Din Martie se-ntrupează totul
Fum în depărtare- în suflet și pe cer norii se razbună.
Cocktail sentimental
Am găsit un teren singuratic. Iubirea unei femei pentru poezie și jocuri de noroc o face aproape imorală. Palmele mele ating în temelii fiecare memorie tristă izbită de pereții
Reinițiere
Am pustiit mult timp în scorbura inimii tale și nu găseam decât umbre, o frântură de sentiment schilodit ce-a rămas blestemat să mocnească atâta timp, câteva amintiri prăfuite
Escapadă
Poate că ar trebui să găsim o altă modalitate pentru a exprima rutina din dragostea noastră. Poate că dacă ne-am gândi mai fără silă, la ce vom mânca la cină nu ne-am mai uita așa în
Ce-i iubirea?
Ochii tăi ce-au devenit curând, lacuri în pădurea unui tărâm de vis care curgea prin mintea mea. Aș fi găsit in ochii tăi contopirea anotimpurilor de tranzit și m-as fi amăgit întins în
Trei mâini
Trei mâini. Trei mâini învăluite în misterul cel mai profund, trei mâini înlănțuite fanatic asemeni unui criminal încătușat de-al său mormânt. Trei mâini și-o fărâmă de
Grădina din Padova
Am păstrat numirea ta, dar nu la lumină! Sufletul meu trist s-a plimbat prin grădină uitându-se cum își irosesc ei gândurile anapoda, și ți-am șoptit: .. ce vânt te-aduce la
Doar o clipă
Nimeni nu-mi va înțelege durerea afară de ploaia ce se prelinge pe-un pervaz strain. Nimic nu-mi va înțelege tristețea afară de fulgerul ce se descarcă pe-un cer al unui alt suflet.. O
Cu proștii la masă
Posibil să mă fi văzut mai tras la față îngerul acela cu arpile imaculate, ca mai apoi să vină la mine cu job-uri de atentator sinucigaș și țap ispășitor la eliminarea unui heruvim prea
Lumina
Dumnezeu este lumina , iar lumina vine de la Dumnezeu. Lumina este cea care deține, prin însăși natura ei divină suflul ființei în ceriu și pământ. Și cuvântul lui Dumnezeu este
Fantezii bolnăvicioase
La fiecare decadă de minute se aprindea bricheta de damă, gri pe ea cu trandafirul însângerat ca în ticul unui bolnav psihic; Însă îmi plăcea să o văd prin
Întoarcere
Mă întorceam de fiecare dată în celula mea umedă de vise, la pereții mei murdari pe la colțuri unde obișnuiam să adorm scriindu-ți numele de dor. Mă
Eu, de vorbă cu mine
Mă războiesc cu lumea, mă războiesc cu mine, mă războiesc cu Dumnezeul meu doar că Dumnezeu nu se va război cu mine niciodată pentru că El este totdeauna deasupra. Sunt
