Poezie
Verbe caustice
1 min lectură·
Mediu
Iubito, fereastra ta nu tremură
pe ploaie, nici
ceasornicul nu sună.
Trotuarele poartă pașii cu
capetele plecate atît de
omenesc.
Strînsesem ceva între degete-
poate nimicul,
poate nimic altceva decît
tăcerea.
Lumea devenise vis, iar visul
nu tocmai o lume.
Nepăsări din ierni viitoare
și cuvinte-mîini mîngîiau
cuiburi de șoareci anatemizați
de pereți.
Tu
îți oglindeai unghiile proaspat lăcuite
în fiecare strop ucis
pe sticla geamului.
012.543
0
poate nimicul,
poate nimic altceva decît
tăcerea.,
banalitate lipsita de rost in acest context.
in buna parte un poem placut.