Poezii

am o fată și mă doare și e numai ea sub soare ca o taină de culoare unda-n undă albul alb ca un cântec fără scalp firea-n fire de neștire ca și ochii pe zefire când plutesc și

strigă oaia-n cotul lumii strigă oaia ciumăfaia când uscată cum e claia când aprinsă ca văpaia behehu behe he ha strigă oaia ca strigoaia ea din lână tropăia strigă oaia ca

dragostile mele umblă umblă bete să le-ajungă să le ajungă zi nătângă nătângă și stângă stângă și strâmbă strâmbă și lungă arde-mi-ai de vie umbră sacramente pe trotuare pe trotuare

Iubito, fereastra ta nu tremură pe ploaie, nici ceasornicul nu sună. Trotuarele poartă pașii cu capetele plecate atît de omenesc. Strînsesem ceva între degete- poate nimicul, poate nimic