am o fată și mă doare
și e numai ea sub soare
ca o taină de culoare
unda-n
undă
albul alb ca un cântec
fără scalp
firea-n fire
de neștire
ca și ochii pe zefire
când plutesc
și
strigă oaia-n cotul lumii
strigă oaia ciumăfaia
când uscată cum e claia
când aprinsă ca văpaia
behehu behe he ha
strigă oaia ca strigoaia
ea din lână tropăia
strigă oaia ca
dragostile mele umblă
umblă bete să le-ajungă
să le ajungă zi nătângă
nătângă și stângă
stângă și strâmbă
strâmbă și lungă
arde-mi-ai de vie umbră
sacramente pe trotuare
pe trotuare
Iubito, fereastra ta nu tremură
pe ploaie, nici
ceasornicul nu sună.
Trotuarele poartă pașii cu
capetele plecate atît de
omenesc.
Strînsesem ceva între degete-
poate nimicul,
poate nimic
