strigături la oi

strigă oaia-n cotul lumii

strigă oaia ciumăfaia

când uscată cum e claia

când aprinsă ca văpaia

behehu behe he ha

strigă oaia ca strigoaia

ea din lână tropăia

strigă oaia ca păstaia

timpurile-și fâlfâia

strigă oaia:

behehu behe he ha

și cu oaia lângă mine

nu mi-i frică zău drăguță

nici de țâța ta cernută

nici de buza ta lăută

ca m-a omorî den vreme

ori că m-a preface-n steme

scăpătăm cu toți in lume precum praful de pe cocină ne încrengăm și dăm false plase farse șterse drese ultime lese și o umbră o umbră ce mereu ne țese rogvaivi ca urina în bătaia soarelui marelui nu știm nimic altceva decât că undeva în cotul lumii strigă o oaie care pute așa cumva

behehu behe he ha